HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU – 70 DE ANI DE LA MOARTE

„Originalitatea prozei Hortensiei Papadat- Bengescu trebuie căutată întâi de toate în modul de tratare a personajului; momentul când sînt publicate romanele «ciclului Hallipa» este, în general, un moment al realismului şi al literaturii de observaţie. (…) Pînă şi astăzi încercările de «analiză psihologică» sînt privite, de foarte mulţi, ca neartistice. Literatura Hortensiei Papadat-Bengescu prezintă o mutaţie în raport cu această mentalitate estetică; scriitoarea repune de fapt în discuţie întreaga chestiune a obiectivării, dîndu-i un aspect cu mult mai complex decît înainte. (…) Prin preocuparea de a-şi urmări personajele şi dintr-o perspectivă dinamică, aceea a devenirii lor, Hortensia Papadat-Bengescu – fără a ajunge la o coincidenţă de poziţii – se aşază pe acea linie de evoluţie romanescă iniţiată de Marcel Proust. Sub acest unghi, al unei problematici a timpului şi a devenirii, o cercetare comparativă între cei doi scriitori poate încă furniza surprize dintre cele mai mari.“

(Liviu Petrescu, în Scriitori români, coordonator Mircea Zaciu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978)

(L.F.)