tatăl lui alex se aruncă
preventiv
de pe bloc
se asigură că nimic rău
nu i se mai poate întâmpla
peste zi
e un teren minat
ce-ţi poate exploda oricând în faţă
un labirint de gânduri
unde umbrele dansează peste zi
printre ecouri rătăcite şi ruşine
un vârtej care te sugrumă
ce se întâmplă la apartamentul 49
depăşeşte orice închipuire
timpurile se suprapun
nimeni nu mai ştie să le separe
ca să poată trăi
lumea ar fi o-ri-pi-la-tă dacă ar afla
ce se petrece acolo
scăderea nivelului de
dopamină şi noradrenalină
din cortexul prefrontal
provoacă mişcări seismice de proporţii
e riscant să rămâi prins între sisteme
între lumi
între disperare şi o formă ciudată de speranţă
pe care fiecare criză o aduce
îşi iubeşte copilul mai mult decât orice pe lume
îi adresează cuvinte de iubire
îl mângâie adesea
în regiunea parietală
ca pe un element subversiv
ce-i asigură
un aport
important
de fericire şi reflecţie
sub cerul nopţii stelele
le şoptesc secrete
pe care doar ei le înţeleg
tatăl şi copilul nedespărţiţi
într-un univers doar al lor
ca reclama dintre două clipuri de pe youtube
nu ştia nimeni de adhd
nu mai îndopaţi copilul cu pastile
că-i faceţi mai mult rău
tratamente naturiste
ceai de tei seara şi
plimbări lungi prin natură
eventual medicamente homeopate
astea fac minuni
stimulează tendinţa naturală de vindecare
a organismului
în loc să vă tot plângeţi
mai bine daţi-l la un sport
să-şi consume energia
şi-o să vedeţi că toate problemele
îi vor dispărea ca prin farmec
mişcarea şi aerul curat
sunt leacuri mai bune decât orice
clorhidrat de metilfenidat
sau atomoxetină
zâmbetul lui alex
va deveni mai larg
el va fi pregătit să descopere lumea
cu ochi de copil
să înfrunte orice obstacol
cu inima uşoară şi mintea senină
se trăieşte în anotimpuri paralele
regulile se schimbă în fiecare zi
continente întregi apar şi dispar
cu fiecare modificare de dispoziţie
o nouă aventură
o nouă revelaţie
mereu o surpriză
ca tortul în care-ţi bagă cineva capul
sau maşina care te loveşte pe trecere
un război ce nu se sfârşeşte
doar se transformă
tatăl lui alex
n-a făcut armata
dar tot se simte în fiecare zi ca pe front
are zile în care e atât de mic încât nici nu-l vezi
şi zile în care e înalt
atât de înalt
încât ajunge până la cer
vrea să afle de unde vine durerea lui alex
cine unde cu ce a greşit
ce-i de făcut
cu cine să vorbească
la cine ce să dea
să se înţeleagă ca oamenii
s-ar certa cu medicii cu îngerii
eventual cu dumnezeu
nu dai de nimeni când ai nevoie
poate nu ştie unde să-i caute
poate se ascund şi ei
când alex strigă „tata ajută-mă!“
iar tatăl lui alex
nu poate face
nimic
nimic
nimic
ajunge rapid
după vreo trei ore de urlete neîncetate
chemată de vecinii de bună-credinţă
îngrijoraţi că la apartamentul 49 se face moarte de om
de copil mai exact
vor să ştie ce se petrece acolo
ce se petrece aici?
nu se petrece nimic deosebit
e doar un copil necăjit
dar chiar aşa?
chiar aşa
noi dacă l-am putea opri l-am opri
dar nu putem
aşa-s copiii ăsta e rostul lor pe lume nu?
aici aveţi documentele medicale
care vă vor lămuri
de natura complexă a situaţiei
şi durează de mult?
de când lumea dar hai să nu intrăm în detalii
zi şi tu alex
explică-le cum stă treaba
poliţiştii ascultă notează
schiţează un zâmbet stingher
ceva între confuzie şi compasiune
apoi pleacă pentru a le oferi şi altora ajutor
în situaţii de urgenţă calamităţi naturale
sau incidente violente
asigurând respectarea legilor
prevenind violenţa
(Din volumul stabilizatori de stare, în curs de apariţie)