Alex Moldovan

în fiecare dimineaţă

 

tatăl lui alex se aruncă

preventiv

de pe bloc

 

se asigură că nimic rău

nu i se mai poate întâmpla

peste zi

 

mintea lui alex

 

e un teren minat

ce-ţi poate exploda oricând în faţă

un labirint de gânduri

unde umbrele dansează peste zi

printre ecouri rătăcite şi ruşine

un vârtej care te sugrumă

 

ce se întâmplă la apartamentul 49

depăşeşte orice închipuire

timpurile se suprapun

nimeni nu mai ştie să le separe

ca să poată trăi

 

lumea ar fi o-ri-pi-la-tă dacă ar afla

ce se petrece acolo

 

scăderea nivelului de

dopamină şi noradrenalină

din cortexul prefrontal

provoacă mişcări seismice de proporţii

 

e riscant să rămâi prins între sisteme

între lumi

 

între disperare şi o formă ciudată de speranţă

pe care fiecare criză o aduce

 

tatăl lui alex

 

îşi iubeşte copilul mai mult decât orice pe lume

 

îi adresează cuvinte de iubire

îl mângâie adesea

în regiunea parietală

ca pe un element subversiv

ce-i asigură

un aport

important

de fericire şi reflecţie

 

sub cerul nopţii stelele

le şoptesc secrete

pe care doar ei le înţeleg

 

tatăl şi copilul nedespărţiţi

într-un univers doar al lor

ca reclama dintre două clipuri de pe youtube

 

pe vremea noastră

 

nu ştia nimeni de adhd

nu mai îndopaţi copilul cu pastile

că-i faceţi mai mult rău

 

tratamente naturiste

ceai de tei seara şi

plimbări lungi prin natură

 

eventual medicamente homeopate

astea fac minuni

stimulează tendinţa naturală de vindecare

a organismului

 

în loc să vă tot plângeţi

mai bine daţi-l la un sport

să-şi consume energia

 

şi-o să vedeţi că toate problemele

îi vor dispărea ca prin farmec

 

mişcarea şi aerul curat

sunt leacuri mai bune decât orice

clorhidrat de metilfenidat

sau atomoxetină

 

zâmbetul lui alex

va deveni mai larg

 

el va fi pregătit să descopere lumea

cu ochi de copil

 

să înfrunte orice obstacol

cu inima uşoară şi mintea senină

 

în apartamentul 49

 

se trăieşte în anotimpuri paralele

regulile se schimbă în fiecare zi

continente întregi apar şi dispar

cu fiecare modificare de dispoziţie

o nouă aventură

o nouă revelaţie

 

mereu o surpriză

ca tortul în care-ţi bagă cineva capul

sau maşina care te loveşte pe trecere

 

un război ce nu se sfârşeşte

doar se transformă

 

tatăl lui alex

 

n-a făcut armata

dar tot se simte în fiecare zi ca pe front

 

tatăl lui alex

 

are zile în care e atât de mic încât nici nu-l vezi

şi zile în care e înalt

 

atât de înalt

încât ajunge până la cer

 

vrea să afle de unde vine durerea lui alex

cine unde cu ce a greşit

 

ce-i de făcut

cu cine să vorbească

la cine ce să dea

să se înţeleagă ca oamenii

 

s-ar certa cu medicii cu îngerii

eventual cu dumnezeu

nu dai de nimeni când ai nevoie

 

poate nu ştie unde să-i caute

poate se ascund şi ei

când alex strigă „tata ajută-mă!“

 

iar tatăl lui alex

nu poate face

nimic

nimic

nimic

 

poliţia

 

ajunge rapid

după vreo trei ore de urlete neîncetate

chemată de vecinii de bună-credinţă

îngrijoraţi că la apartamentul 49 se face moarte de om

de copil mai exact

 

vor să ştie ce se petrece acolo

ce se petrece aici?

 

nu se petrece nimic deosebit

e doar un copil necăjit

 

dar chiar aşa?

 

chiar aşa

noi dacă l-am putea opri l-am opri

dar nu putem

aşa-s copiii ăsta e rostul lor pe lume nu?

aici aveţi documentele medicale

care vă vor lămuri

de natura complexă a situaţiei

 

şi durează de mult?

 

de când lumea dar hai să nu intrăm în detalii

zi şi tu alex

explică-le cum stă treaba

 

poliţiştii ascultă notează

schiţează un zâmbet stingher

ceva între confuzie şi compasiune

 

apoi pleacă pentru a le oferi şi altora ajutor

în situaţii de urgenţă calamităţi naturale

sau incidente violente

asigurând respectarea legilor

prevenind violenţa

 

(Din volumul stabilizatori de stare, în curs de apariţie)