Corespondenţă cu Alexandru Muşina

• Traian T. Coşovei.

În cadrul Generaţiei ’80, neîndoielnic, Traian T. Coşovei şi Alexandru Muşina au reprezentat vârfuri poetice. În urmă cu câteva luni, d-na Tania Muşina mi-a înmânat un dosar cu scrisori primite de Alexandru Muşina de la diverşi confraţi. Am fost curios să citesc imediat câteva dintre ele, mai ales ale lui Traian T. Coşovei către „geniul balnear“, deoarece i-am cunoscut bine pe amândoi. Unul, Traian, căruia îi făcea mare plăcere să joace teatru, se juca în public pe el sub diverse forme copilăreşti – ba un dandy de cartier, ba un înţelept cinic, un mafiot, amorez etc. şi pe care, după moartea sa, aveam să-l descopăr ca un curios, un însetat de nou, un visător inventator de inutilităţi, adică virtuţi de care nu avem nevoie şi care nu au legătură cu trepidanta viaţă de zi cu zi. Celălalt, Alexandru Muşina, şi el ironic, polemic, cu un spirit critic preponderent teoretizant, lider şi mentor la Braşov, se întâlnea cu Traian pe plan afectiv şi sentimental, al generozităţii şi al candorii. Sunt scrisori din perioada în care exista Cenaclul de Luni şi COCO, revista Convingeri comuniste, o perioadă de formare, chiar dacă expeditorul avea deja, în 1980, două cărţi apărute şi destinatarul mai avea de aşteptat doi ani până la debutul editorial. Am ales trei scrisori către Alexandru Muşina ca mărturie de istorie şi de atmosferă literară.

(Ioan Cristescu)

Alexandru Muşina este un tînăr poet a cărui asinuitate o cunoaşte cetitorul nostru.

Notorietatea, celebritatea domniei sale au depăşit de mult graniţele străzii Castelului şi chiar hotarele oraşului Braşov.

Personalitatea muşiniană, un amestec bizar de sensibilitate ultragiată şi blazare fină, mateină (un fel de crai al curţilor vechi…) s-a instalat cu autoritate în linia întîi a avangardei poeziei con(t)emporane.

Farmecul personal, charmul fără asemănare al tînărului Muşina au atras atenţia editurilor Albatros, Cartea Românească etc., unde Muşina şi-a tipărit o bună parte din operă.

Operă de un răsunet aparte, o cadenţă proprie şi un timbru propriu, un son nou, nemaiauzit, într-o zonă a poeziei unde rechinii Traian T. Coşovei, Florin Iaru au început să culeagă laurii ce nu l-au ocolit nici pe Alexandru Muşina, s-a arătat la orizont.

Căci Muşina a făcut şcoală, o „şcoală“ aparte, spărgînd tiparele imagisticii anchilozate, spulberînd discursul împiedicat, greoi, deschizînd drum de pionerat pentru generaţiile ce vor veni.

Pentru prima dată, literele româneşti au dat o personalitate de primă mărime culturii universale. Au redat universalităţii un spirit lucid, profund implicat, pînă la suferinţă, în vibraţia şi tourbillonul veacului său.

Căci, mulţumită versurilor sale, cultura română a dobîndit încă un clasic în viaţă. Numele lui: ALEXANDRU MUŞINA

Traian T. Coşovei

Maître absolu de la poesie

27 august 1980

BRAŞOV

[1]

28 oct. 1980

dragă sandu,

iată că mă hotărăsc în sfîrşit să-ţi trimit o scrisoare (după cîtă vreme!!). nu am făcut-o pînă acum pentru că multe lucruri nici nu s-au prea întîmplat.

oricum mă bucur că ne-am întîlnit la cenaclul şi că am reuşit să-ţi dau „1, 2, 3, Sau ….“

de scris am aşteptat să-mi scrii şi tu, dar pînă acum nu am primit nimic nici de la tine. oare şi tu treci printr-o zonă de apatie a existenţei?

în ceea ce mă priveşte aştept să-mi intre cartea în librării. Încă nu a intrat şi sper că acest lucru să se întîmple săptămîna asta.

ieri, 27 oct., am cetit la Cenaclul de Luni. a ieşit foarte bine. m-aş bucura (şi cred că ar fi ceva general) dacă ai veni să citeşti şi tu, mai ales că ai destule poeme noi şi care merită să fie citite. pînă acum au mai citit florin, romulus, mircea cărtărescu, stratan, vişniec etc. (ăştia din „vechea“ promoţie).

tu ce mai lucrezi, ce ode noi mai comiţi? ce ai de gînd să faci cu cartea ta?

eu aproape am terminat POEMELE SIAMEZE din care am şi citit la cenaclu aşa cum ţi-am spus. încă nu ştiu de ce să mă apuc mai departe. sper să-mi găsesc şi un serviciu astfel încît voi avea mai puţin timp pentru scris. oricum aş fi vrut să mă odihnesc o perioadă de timp.

în altă ordine de idei, află că lui magda ghica şi lui cărtărescu le-au sosit şpalturile la carte. probabil vor apărea în decembrie. stratan se pare că nu va apărea decît la anul, adică în iarna lui ’81. tot atunci ar trebui să apară şi florin. tu ce faci cu volumul tău? ar trebui să mai vorbeşti cu martin şi cu manolescu să te ajute într-un fel. trebuie neapărat să apari şi tu.

aştept cu nerăbdare să-mi scrii şi tu cîteva rînduri şi în caz că treci prin bucureşti să-mi dai un telefon şi mie şi lui rodica.

acestea fiind spuse te sărut cu drag şi aştept veşti de la tine

Traian

• Nicolae Manolescu şi Traian T. Coşovei, 1982 sau 1983.

[2]

dragă Sandu,

iată-mă pregătit să reîncep seria de epistole către tine… Cu toate că ne-am văzut la Cenaclu săptămîna trecută (unde – fie vorba între noi, totul a fost extrem de dezamăgitor) încerc să-ţi spun puţinele (foarte) noutăţi de prin Bucureşti.

În primul rînd află că a apărut Convingerile Comuniste, al cărei şpalt l-ai primit (sper) de la Liliana chiar în seara Cenaclului.

Eu ţi-am oprit un exemplar din revistă – pentru orice eventualitate – pe care ţi-l trimit într-un plic separat. Sper să-l primeşti cu bine.

În rest sînt puţine noutăţi. Ţi-am dus ţie şi lui Florin cîteva poezii la AMFITEATRU. Le-am dat lui Buduca pentru că el se ocupă în ultima vreme de poezie. Am aflat că numărul următor îl face Dinu Flămând. Sper să apară cîte ceva fiindcă am dat şi eu cîteva texte.

Madi şi Doru Mareş au citit la Amfiteatru şi ăia s-au purtat foarte nasol cu ei. Dacă chestiunea se repetă ar trebui să trecem la represalii. Pe Mircea Cărtărescu îl citează revista Săptămâna. Asta după ce Ciachir mă face pe mine praf într-o cronică apărută cu două săptămîni înainte; de fapt cred că sînt tot nişte atacuri indirecte împotriva lui Manolescu.

Tare sînt curios să-mi spui cum ţi s-au părut clujenii care au venit la noi la Cenaclu…

Mie, personal, mi s-au părut destul de slăbuţi, deşi Mureşan şi Marta Petreu sînt excelenţi…

Cred că n-au fost în formă, sau naiba ştie ce a fost cu ei în seara cînd au citit.

Am auzit că Mircea Ciobanu, care e redactor la editura Cartea Românească (şi care e unul dintre puţinii noştri susţinători) a cerut numele celor care nu au încă volume… Cine ştie, bătrîne, ce va ieşi din chestia asta. Oricum mi se pare un lucru extrem de pozitiv.

Tu ce mai faci, bătrîne?

Cum o mai duci… Ce mai scrii? Cînd mai ai de gînd să vii în Bucureşti?

Aştept cu nerăbdare să-mi scrii şi să-mi dai noutăţi despre tine…

Poemele tale din Convingeri sînt OK şi cred că anunţă o oarecare schimbare în poezia ta…

O schimbare de substanţă, deci o schimbare extrem de importantă. În primul rînd prin dobîndirea unei tehnici de „disimulare“ care te arată mai puţin sentimental (ceea ce e – în continuare – bine) şi mai detaşat prin tehnică şi limbaj.

Sper să devii mai incisiv în ceea ce priveşte lexicul… „Duritatea“ unor pasaje e adesea diminuată de cuvintele mult prea blînde – ca să spun aşa – în altă ordine de idei, sper din toată inima ca textele tale să devină mai dinamice, mai alerte – sper să foloseşti tehnica montajului.

Îţi spun asta deoarece după aprecierile de la cenaclu – unde au fost numai opinii pozitive – e cazul să modernizezi puţin o formulă pe care eşti deja stăpîn… Şi în acelaşi timp să nu te mai izolezi (!!) de cîţiva din colegii şi prietenii tăi (îndrăznesc să spun) care te apreciază în mod real. Cam acelaşi lucru l-am spus în alte cuvinte la cenaclu şi sper că ţi-ai dat seama că erau nişte observaţii de bună credinţă şi de bun simţ.

Ceea ce tu ai din belşug este acea sensibilitate pe care nu ştiu cine ţi-o acuza folosind cuvîntul sentimentalism (Stratan, parcă…). Eu cred şi am crezut că tocmai acest sentimentalism (care de fapt e SENSIBILITATE POETICĂ) e nota ta distinctă – e lucrul care te deosebeşte net de restul lumii…

Cred că eşti mulţumit de felul în care ţi-au apărut poeziile la Convingeri Comuniste…

Sper să mai trimiţi texte şi sper să apară şi cele pe care le-am dus la Amfiteatru (din cele mai vechi pe care nu le-ai trimis prin poştă mai demult) atît ţie, cît şi lui Florin.

Data viitoare (luni 19 nov. nu se ţine cenaclul de luni) din cîte ştiu eu vor ceti ode Stratan şi încă vreo doi tipi (nu prea ştiu). Poate vii şi tu.

Dragă Sandu, să ştii că aştept să-mi răspunzi şi să-mi trimiţi cît mai repede veşti despre tine… Poate şi ceva Ode noi şi proaspete…

Pe data de 28 noiembrie e ziua mea… Poate ne vedem (în eventualitatea că treci prin Bucureşti …) să bem un pahar.

Oricum aştept scrisoarea ta şi te sărut cu drag pînă atunci

Traian

Strada Teodosie Rudeanu 3

Bl. 1 Sc. A Et. 5 Ap.18

Bucureşti Sect. 1 Cod 7000

• Generaţia ‘80 de la stânga la dreapta: Eugen Simion, Ovid Es Crohmălniceanu, Florin Iaru, Nicolae Manolescu, Magda Cârneci, Mircea Cărtărescu.
Jos, Augustin Frăţilă, Traian T. Coşovei.

• Traian T. Coşovei, 1974.

• Ion Stratan, Traian Coşovei, Florin Iaru şi Mircea Cărtărescu.