Muza a clătinat din cap
a îndoială şi dezamăgire
e greu să te laşi pe mâna poeţilor
au şi ei limite
harul
se mai gâtuie uneori
într-o peniţă cu vârf plat
sau un pahar de vin tulbure
prea mult tanin
poate păta oricând momentul de inspiraţie
aruncându-l în vagonul de marfă
cu animale pentru sacrificiu.
Ce usturător e mirosul vieţii
prins în cel al morţii
şi câtă naivitate în deschiderea porţilor
abatorului.
Nimeni nu se satură cu prea puţin
şi nu e fericit cu prea mult
alegerea proporţiilor cade uneori în sarcina muzei
alteori în grija poetului.
Ingenuă rămâne doar poezia.
Mă strecor
printre umbrele ce stau să plesnească
în aerul fierbinte
şi împart secundele
între două lumi
şi-o infinitate de goluri.
Mă opresc unde stă bine neputinţei să se aşeze
cu sensul în spate
pregătită pentru o lungă călătorie
fără ghid
în deşertul căutării
a ceea ce e veşnic
în schimbare.
Şi eu
alergător de cursă lungă
neantrenat
nu mă pot opri
orice pauză ar putea deveni
linia de sosire.