• Alexandru Andriţoiu. Concert de epocă, antologie, prefaţă şi selecţia referinţelor critice de Mircea Moţ, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2024. Antologia realizată de Mircea Moţ este un omagiu adus lui Andriţoiu şi o afirmare a dreptului la o „memorie echitabilă“. Cartea s-a născut din dorinţa de a ni-l reda pe Andriţoiu în marele său spectacol al temei. „Am rămas încântat de frumuseţea versului său, citindu-i poeziile din colecţia Cele mai frumoase poezii şi mi-am dorit să expun un Andriţoiu firesc, un poet de mare fineţe, un poet al temelor pe care le caută pentru a le trata prin jocul plin de rafinament“, după cum ne spune antologatorul. Sau cum scria Gheorghe Grigurcu: „poetul cu un livresc care accentuează funcţia ornamentală, o poezie saturată de efecte, de propria sa alură somptuoasă“, iar de I. Negoiţescu, Andriţoiu e văzut ca poetul care a dat „un nou ton lirismului trubaduresc“ şi capabil să-l „estetizeze fără impietate pe Eminescu“.
• Riri Sylvia Manor, Elefantul de hârtie, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2024. Irina Mavrodin spune despre cel mai recent volum de poezie al poetei Riri Sylvia Manor că „Exista, în poezia lui Riri Sylvia Manor, ceva care o diferenţiază net de alte voci poetice, obligându-te să găseşti un epitet pentru această voce poetică. (…) Termenii cei mai potriviţi par a fi: autenticitate, prospeţime, inocenţă“. O carte care îţi redă fantasticul marilor întâmplări imaginate sau trăite. Adesea, în poeme apare „cineva“, Marele Păpuşar, care-ţi trage draperiile, de parcă am trăit până acum în penumbra tuturor lucrurilor: „de afară voi privi printre frunze înăuntrul odăii“ şi unde vii mai aproape, „ca în micul prinţ,/ să vedem cele mai frumoase culori/ numai cu ochii închişi“. Citind poezia din Elefantul de hârtie, Riri Sylvia Manor ţi se lipeşte de suflet, pentru că: „există oameni/ de care eşti legat prin vieţile lor“.
• Tudor Mihai Cazan, Improvizez libertate, Bucureşti, Editura Muzeul Literaturii Române. Poeziile lui Tudor Mihai Cazan sunt scrise ca dintr-un punct de sprijin al lumilor – aici şi dincolo. „Aici sunt răni, bucurii, angoase, joc. Aici sunt frământările care-mi definesc libertatea. În realitate libertatea e o condiţie divină, deci absolut necesară“. Iar trecerea spre dincolo, spre aşteptata strălucire rece, e descrisă de Grete Tartler în prefaţă drept „o tăcere, adică, în care sunetele există şi vor continua să existe mereu… Reverberând precum armonicele veşnicului început“: „Prin scris/ cuvintele reaşează hârtia/ …/ viaţa rămâne în scris/ scrisul devine viaţă/ şi viaţa se întinde-n timp…“.
Oana Goia