Vestiar

• Nichita Danilov, Atelierele de pe Armeană, Editura Junimea, Iaşi, 2024.

Deşi o carte despre pictori şi artele vizuale, nu vom găsi fotografii, dar care, prin iscusinţa scriitoricească a autorului, te face să vezi în culoare lumea artiştilor vizuali. E o incursiune în atmosfera culturală a Iaşului prin portretele pictorilor din zonă, dar şi o retrospecţie a vieţii artistice din oraş, oferind cititorilor o incursiune în atelierele şi operele unor figuri remarcabile precum Dan Hatmanu, Corneliu Baba sau Dragoş Pătraşcu. La începutul cărţii, te gândeşti că eşti total străin de lumea pictorilor şi vrei să o înţelegi, ca apoi, în peregrinările prin ateliere, alături de Nichita Danilov şi dibăcia cuvintelor lui, ajungi să vezi, parcă pe şevalet, o parte din lumea ta. Ieşi din cadrul cotidian şi te avânţi într-o lume fantastică, în care „pictorul e o natură temperamentală nebuloasă“. Nichita Danilov ştie să ne dezvăluie lumina în culorile metaforelor şi a cuvintelor-simbol ce izvorăsc din afect. Sau, cum spune autorul, „Scriind despre pictori, am asemănat atelierele lor cu chiliile unor călugări nărăviţi în singurătate, Imobilul de pe Armeană, l-am comparat cu Turnul Babel pictat cândva de Pieter Bruegel cel Bătrân, care apare azi pe emblema steagului Uniunii Europene, pe când cel de pe strada Lăpuşneanu, nu ştiu de ce, am fost tentat să-l compar mereu cu un templu populat de pelerini, aflaţi în drum spre un iluzoriu Ierusalim, ce ni se va arăta cândva în ceruri. (…) Pictorul se comportă ca un călugăr atâta timp cât are şevaletul în faţă. După ce îl abandonează, sufletul îi dă ghes să-şi propovăduiască propria sa religia în lume“.

 

• Constantin Arcu, Tramvaiul 13, Editura Limes, Cluj, 2023.

Prozatorul bucovinean ne plasează într-o atmosferă densă, în primăvara anului 2020, a pandemiei. Drame, suspiciuni, nelinişti, ridicolul nostru, toate învăluite într-un dans al morţii şi care construiesc o lume în derivă. Tramvaiul 13 este o alegorie a unei lumi debusolate, intrate în criză, alienate, în care abuzul devine normă socială. Prin romanul de faţă parcă ne-am văzut pe toţi urcaţi în irealul, dar atât de realul Tramvai 13, metaforă a unei ţări grav bolnave, atinsă de o maladie greu de înţeles de personaje, dar şi de cititori. Deşi romanul atinge aspecte de morală, discurs politic, acesta nu se transformă într-o predică, ci într-o oglindă a ceea ce suntem: îmbătrâniţi, speriaţi, încolţiţi de moarte şi cu inima balansându-se până dincolo, după speranţă.

 

• Savu Popa, De-a v-aţi ascunselea cu poezia, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2024.

Un volum de meditaţie în versuri asupra relaţiei dintre viaţă şi poezie. Tulburător, pe alocuri, ludic, prin modul în care poezia te face să întorci capul, să verifici „temperatura propriei umbre“ şi să-ţi scuturi de pe degete dârele singurătăţii: „Te simţi singur./ Ce-ar fi să deschizi o fereastră/ pe marginea prăpastiei“ şi astfel, versurile iau „forma tăişului/ îmbrăţişând/ rana“.

Parafrazându-l pe Savu, odată ajunşi la inima acestui De-a v-aţi ascunselea cu poezia, volumul îşi face ambasadă în inima cititorilor.

 

• Ştefan Jurcă, Alte poeme uitate, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2024.

Un volum orchestră a păsărilor, a verii, brodat cu metafore ca o „spumă de valuri“ şi în atmosfera căruia te simţi doar tu şi Celălalt, singuri, ca la început de lume. Toate se petrec înainte de a se inventa „săgeata şi glonţul“ şi unde eşti „ca un duh/ peste pământuri şi ape/ ca un copil tânjind/ după braţele mamei“. Apoi, Ştefan Jurcă te trece din lumea paradisului, ca pe un fir prin ochiul unui ac, şi te înlumeşte cu nelinişti până foşneşte frica în tine: „cer oţelos, epidemii şi războaie/ insomniile cresc/ foamea, frica şi frigul/ ameninţă lumea“.

Oana Goia