IULIAN BOLDEA, O CARTE ESENŢIALĂ

Studiile şi eseurile Martei Petreu se definesc prin câteva puternice trăsături distinctive: energie argumentativă, ones- titate, amprentă etică în interpretarea conceptelor, figurilor şi formelor culturale, o scriitură directă, distinctă, fermă, dar şi dubitativă, fascinată de paradoxuri şi de teme controversate. Revelatoare este repudierea diverselor forme de impostură intelectuală, refuzul mistificărilor, oroarea faţă de pervertirile şi manipulările logicii, precum şi evaluarea unor teme problematice, a unor complexe, neîmpliniri, neconcordanţe şi refulări sistemice sau individuale. De pildă, în cartea Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României“ (1999), negativitatea reflecţiei lui Cioran este corelată cu mixtura de naţionalism şi europenitate, analizându-se ardoarea metaforelor conjugate cu meandre ideologice, în dinamica pulsatilă a exaltării şi nihilismului, după cum Ionescu în ţara tatălui (2001) examinează relaţiile paradoxale dintre Ionescu („un Gorgias de Bucureşti“) şi ţara sa („ţara tatălui, ţară de fier“), prin studiul unor traume identitare, biografice şi ideologice. În Filosofii paralele (2005) sunt reunite studii şi eseuri de istorie comparată a filosofiei româneşti, cu accent plasat asupra unor toposuri problematice sau asupra relaţiilor dintre gândirea filosofică şi expresivitatea limbajului (De la Dumnezeul cel bun la Dumnezeul cel rău. Descartes-Blaga, Schopenhauer şi Cioran, Modelul şi oglinda etc.). În Diavolul şi ucenicul său (2009), Marta Petreu redă o imagine neconvenţională, demistificatoare a relaţiei maestru-discipol – Nae Ionescu şi Mihail Sebastian. Personalitatea lui Mihail Sebastian e descifrată cu acurateţe, prin prisma unor probe, documente şi adevăruri incomode, prin apelul la temperament sau mediu social, dar şi la „structura şi pulsiunile lui afective“. De la Junimea la Noica (2011) reuneşte studii pe teme sensibile: atitudinea faţă de evrei a românilor („Evreofili“ şi „evreofagi“. Şapte autori despre chestiunea evreiasca) ori aporiile extremelor şi traumelor ideologice (De la lupta de rasă la lupta de clasă. C. Rădulescu-Motru, Portretul „învăţătorului“ ca diavol, Generaţia ’27 între Holocaust şi Gulag). Coloratura intens ideatică întâlneşte irizările confesiunii în O zi din viaţa mea fără durere (2012) şi Biblioteci în aer liber (2014), cărţi cu tematică incitantă, relevante prin recurs la memorie, melancolii şi accente polemice, prin afinităţi şi racorduri elective între filosofie şi literatură (Goethe, Elias Canetti, Eliade ş.a.). Cartea Domni şi doamne (2020) e o galerie de portrete, probleme şi idei, evocări ale unui climat sufletesc şi a unei atmosfere de epocă. Timpul, istoria, mentalul secolului XX, literatura şi memorialistica se întretaie în interpretări atente ale operelor unor scriitori (Miklos Banffy, Petru Dumitriu, Mircea Cărtărescu, Ştefan Agopian, Herta Müller) sau în medalioane feminine rafinat prelucrate – Cornelia Blaga, Dorina Stanca (Doti). În fine, Blaga între legionari şi comunişti (2021) examinează viaţa şi opera lui Blaga prin prisma epocilor străbătute şi a ideologiilor intoleranţei, Marta Petreu demonstrând, în argumentări minuţios-riguroase, faptul că Blaga nu a fost aservit nici ideologiei legionare, nici doctrinei comuniste.

Cartea Martei Petreu, Filosofia lui Blaga (Editura Polirom, Iaşi, 2024), poate fi sintetizată printr-o definiţie sugestivă: „Sistemul filosofic blagian este un uriaş postulat, format din nenumărate postulate concrete, toate înlănţuite într-un foileton filosofic grandios şi în esenţă netestabil. Fundamentul ultim pe care se sprijină întreaga construcţie şi în care îi stau rădăcinile este Geneza biblică“. Cartea Martei Petreu are o arhitectură complexă, fiind alcătuită din trei mari părţi (Anii de ucenicie, Marile creaţii şi Un filosof sub istorie) şi douăzeci de capitole (Laboratorul presistemic, Ce cunoştinţe ştiinţifice avea Blaga, Discurs asupra metodei, Cum lucrează metoda, De ce nu putem cunoaşte, Facerea lumii, Facerea lumii omului, Facerea omului, Filosofia culturii româneşti, Blaga şi morfologia culturii, Blaga şi psihanaliza, Despre valori în cadrele stilistice. Arta, De la magie la religie, Ştiinţa în limitele stilului, Completare la Trilogia cunoaşterii. Discurs, Completare la Trilogia cosmologică. Antropologia, Completare la Trilogia cosmologică. Istoria, în limitele culturii, Ce este filosofia sau despre conştiinţa filosofică, Ce n-a fost Blaga niciodată, Încheiere). „Laboratorul presistemic“ blagian e alcătuit din aforisme (Pietre pentru templul meu), teza de doctorat (Cultură şi cunoştinţă) şi culegerile de eseuri (Filosofia stilului, Feţele unui veac, Fenomenul originar, Ferestre colorate, Daimonion). Analizând marile creaţii filosofice blagiene, Marta Petreu interpretează stratul conceptual şi metodologic, modelele de gândire dogmatică bazate pe structura ideilor şi a unor concepte blagiene definitorii (enstatic/ ecstatic; transcendent; plus şi minus cunoaşterea, cunoaştere luciferică şi cunoaştere ştiinţifică; sofianicul; cenzura transcendentă; Marele Anonim; inconştientul; diferenţialele celeste; matricea stilistică etc.). De interes deosebit sunt capitolele Facerea lumii omului, Facerea omului, Filosofia culturii româneşti, Blaga şi morfologia culturii şi Blaga şi psihanaliza în care se observă că, pornind în căutarea „apriorismului stilistic românesc“, Blaga experimentează ideea de stil şi matrice stilistică, referindu-se la relaţiile dintre culturi, dar şi la raporturile dintre cultură şi civilizaţie, dintre religie şi cultură, prin definirea sensului metafizic al culturii/ artei în raport cu funcţiile factorilor stilistici. De la magie la religie şi Ştiinţa în limitele stilului sunt capitole în care Marta Petreu descifrează sensurile „inclasabilului fenomen magic“ şi ale religiei, din perspectiva şi în limitele stilului, referindu-se totodată la unele inovaţii terminologice şi resurse epistemologice blagiene, în orizontul unei echivalenţe benefice a formelor de creaţie. Partea a treia (Un filosof sub istorie) examinează ipostazierile filosofiei lui Blaga după Al Doilea Război Mondial, remarcându-se obsesia metodei sau ideaţia „sub spoială marxistă“, comentându-se totodată Trilogia cosmologică prin prisma antropologiei, a filosofiei istoriei, a istoriei în limitele culturii şi ale stilului. În ultimul capitol, conclusiv, regăsim remarcabile enunţuri despre „cum era filosofia lui Blaga“. Căci Blaga a fost un „raţionalist cu nostalgia şi dorul saltului din raţiune în inspiraţie“, unul dintre cei trei filosofi români cu sistem (alături de Conta şi Noica), împlinit într-un demers idealist, spiritualist, determinist, finalist şi agnostic. Narativul filosofic blagian este, scrie autoarea cărţii, canalizat înspre o mitosofie aparte care nu e altceva decât „o uriaşă anamorfoză filosofico-teologică, o evidentă şi frumoasă erezie creştină“. Concluzia Martei Petreu este superbă, revelatoare, esenţială, precum întreaga ei carte: „Dacă aşa ceva poate şi reuşeşte cultura noastră în filosofie, dacă acesta este nivelul ei filosofic superlativ, asta sîntem. Şi cred că este bine s-o ştim“. Cartea Martei Petreu este riguroasă şi amplu documentată, propunând un demers de o luciditate exigentă, nelipsit de reverberaţii afective, empatic-tulburătoare. I se sugerează cititorului, prin interpretări, analize şi argumentaţie logică, legitimarea căutării adevărului adânc al filosofiei lui Blaga, cu exemplară acurateţe şi supleţe a scriiturii.