Copacul cu leagăn

E un copac bătrân, doar de mine ştiut, într-un loc de poveste

Are o creangă groasă ce-a rămas anume mai jos

Să se uite cum cresc

Îmi pare-ngrijorată şi acum, cum mă strigă pe vânt

„Să nu te-ndepărtezi!“

Cineva, de demult, a agăţat de ea un leagăn

Cu funii zdravene, din cânepi

În toate verile mă-ntorc… să mă dau huţa

Şi în balansul fermecat ce duce către cer

Toate din jur, culori sălbatice, lumini

Se-orânduiesc copilăros pe arcul meu de fericire