Cântec de alungat neiubirea

Degetele tale

modelate de un vechi harpist

sunt strunele zilelor mele gri

tu

dai un ocol larg porumbeilor mei trişti

şi firimiturilor de pâine

împrăştiate prin Piaţa Unirii

sau poate te văd într-un alt loc comun

însemnat cu şoapte de lăstuni

îmbrăţişaţi sub felinar

apoi văd cum baţi furioasă din aripi

poate-poate voi coborî din jilţul

din care număr pe ascuns

frunze şi flori amare

puse pe fruntea mea de păsări zen fără cioc

ce plutesc deasupra aromei de turtă dulce

din laboratoarele oraşului

şi cad ca o ploaie caldă

peste sfârşitul zilei

în timp ce un eros nesimţit

tocmai atunci aţipi.