timpul care nu mai respiră

dacă tatăl meu a fost absent din viaţa mea

tot ceea ce am căutat a fost să nu îl găsesc

în sângele meu sau pe trecerea de pietoni

unde privirile nu ni s-au intersectat

străbat jumătate de continent de câteva ori pe an

cu o identitate paternă în lipsă

să pot să recunosc că întrebările fără răspuns sau sens

s-au copt precum bulbii de lalea ghemuiţi la rădăcina copacilor

o fetiţă cu ochelari supradimensionaţi se

joacă cu trei păpuşi îmbrăcate elegant

în barba amurgului

de-a mama şi de-a unchiul în lipsa tatălui

în lipsa tatălui astăzi am început din nou

o poezie şi nu o pot termina