REVISTA REVISTELOR

Vatra

Umanism şi antiumanism

Simţim nevoia să revenim, chiar dacă puţin tardiv, asupra unei dezbateri publicistice, apărute în revista Vatra la începutul acestui an, datorită actualităţii ideilor supuse discuţiei, dar şi în contextul criticilor aduse, în ultima perioadă, învăţământului românesc cu privire la efectele nefaste ale transformărilor impuse educaţiei. Sub genericul Perspectivele studiilor umaniste, revista mureşană propune o evaluare a rolului actual al ştiinţelor umaniste în „conservarea şi redimensionarea coordonatelor patrimoniului cultural, prin cultivarea unei atitudini democratice, fundamentată pe interculturalitate, dialog, empatie“, aşa cum precizează în Argument redactorul-şef al revistei, Iulian Boldea. Un bine cunoscut text semnat de Andrei Pleşu, Nevoia de umanioare, prefaţează o suită de consistente intervenţii, între care se detaşează cele ale universitarilor clujeni, argumente peremptorii pe marginea principiilor ofertantei Platforme umaniste de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, evocată şi de Rectorul instituţiei, profesorul Daniel David, care prezintă demersul academic de cunoaştere şi angajamentul universitar pentru o pregătire complexă a absolvenţilor, cu impact şi asupra bunăstării personale.

Ne-a reţinut atenţia, în mod special, intervenţia profesorului şi criticului Corin Braga. Concisul şi incitantul titlu, Antiumanism?, are o conotaţie evident polemică şi invită cititorii la o discuţie despre cum ne înţelegem azi umanitatea. Constatând la nivel global o adevărată thanatofilie – abundenţa termenului moarte în cele mai stranii şi neaşteptate conexiuni, extinse mult dincolo de ştiinţele umaniste, autorul se întreabă dacă a pune toate aceste modele sub umbrela unui singur concept, limitat la o paradigmă istorică precisă, nu echivalează cu a le introduce într-un pat al lui Procust, a reduce toate diferenţele dintre ele la o definiţie unică. Or, subliniază Corin Braga, aceasta vine în contradicţie cu relativismul postmodern, care recomandă mai degrabă recunoaşterea şi respectul faţă de nuanţe şi variaţiuni. Şi concluzionează: „nu mă pot abţine să nu chestionez onestitatea afirmaţiei «umanismul a murit» şi să nu văd în spatele ei şi o strategie pentru înlocuirea unor discipline tradiţionale cu altele noi, într-o luptă deschisă pentru putere intelectuală, financiară şi curriculară în universităţi şi institute“.

După părerea profesorului clujean, umanismul este „un concept neutru care acoperă toate avatarurile sale istorice, la fel cum sunt alţi termeni precum istorie, societate, economie, cosmologie etc. Nu este nevoie să proclamăm moartea societăţii atunci când are loc o schimbare majoră în organizarea socială a unei civilizaţii istorice; nu invocăm moartea universului atunci când descoperiri fizice modifică radical viziunea noastră asupra lumii“.

Constatând în spaţiul contemporan o debilitare a conceptului de umanitate, Corin Braga crede că, în loc de a cere moartea, „ar trebui să încercăm redefinirea lui şi să ne întoarcem la termenul simplu de umanism, dincolo de toate definiţiile sale istorice şi prelucrările sale ideologice, şi nu să-l combatem şi înlocui cu termeni negativi precum cel de anti-umanism“ care, citit literal şi nu metaforic, „devine o formă de mizantropie, o modalitate de auto-negare şi distrugere a «ceea ce ne face oameni»“.(R.C.)