Jane Hirshfield s-a născut în 1953, a studiat la Universitatea Princeton, a predat la Berkeley, San Francisco, Stanford etc., beneficiind totodată de numeroase burse şi rezidenţe. După debutul din 1982, esenţialul primelor cinci cărţi a fost antologat în Each Happiness Ringed by Lions: Selected Poems (2005). Au urmat alte patru culegeri, iar recent o nouă retrospectivă lirică: The Asking: New and Selected Poems (2023). De asemenea, a publicat două volume de eseuri şi a editat şi cotradus alte cîteva, printre care The Ink Dark Moon: Love Poems by Ono No Komachi and Izumi Shikibu, Woman of the Ancient Court of Japan (1988, împreună cu Mariko Aratani).

 

Vine o zi

 

Vine o zi

cînd gura oboseşte

să spună „eu“.

 

Totuşi e stăpînită

încă de un sine ce trebuie să vorbească.

Ce încă rîvneşte,

lucru ciudat.

Ce crede că are, de asemenea, un drept.

 

Ce-i de făcut?

Limba se sfătuieşte cu dinţii,

ştie că vor supravieţui

amîndoi, gură şi sine,

 

ce rînjesc – e postura lor firească –

şi nu spun nimic.

 

– After (2006)

Promisiunea

 

Staţi, le-am spus

florilor tăiate.

Şi-au plecat

capetele mai adînc.

 

Stai, i-am spus păianjenului,

care-a fugit.

 

Stai, frunză.

S-a înroşit,

stînjenită de mine şi de ea însăşi.

 

Stai, i-am spus trupului meu.

A stat cum face un cîine,

ascultător pe moment,

dar începînd imediat să tremure.

 

Stai, pămîntului

cu păşuni în valea unui rîu,

cu povîrnişuri pietrificate,

cu calcar şi gresie.

A privit înapoi

tăcut, cu o expresie a feţei schimbată.

 

Staţi, le-am spus iubirilor mele.

Fiecare a răspuns

Întotdeauna.

– Come, Thief (2011)

 

Ceas quartz

 

Ideile unui fizician

pot fi transformate în obiecte folositoare:

o rachetă, un ceas quartz,

un cuptor cu microunde pentru gătit.

Ideile poeţilor se transformă numai în ele însele,

cum fac arătătoarele ceasului

sau chipul unei persoane.

Se schimbă, dar mai degrabă numai în lăuntrul persoanei.

– The Beauty (2015)

 

Nu-i lăsaţi să zică

 

Nu-i lăsaţi să zică:             nu am văzut.

Vedeam.

 

Nu-i lăsaţi să zică:             n-am auzit.

Auzeam.

 

Nu-i lăsaţi să zică:             nu am gustat.

Mîncam, tremuram.

 

Nu-i lăsaţi să zică:             n-a fost rostit, nici scris.

Rosteam,

mărturiseam cu glasurile şi mîinile.

 

Nu-i lăsaţi să zică:             n-au făcut nimic.

Am făcut nu-destul.

 

Lăsaţi-i să zică, pentru că trebuie să zică ceva:

 

O frumuseţe de kerosen.

A ars.

 

Lăsaţi-i să zică ne-am încălzit lîngă ea,

am citit la lumina ei, preamărind-o,

şi-a ars.

– Ledger (2020)

 

Prezentare şi traducere de George State