IULIAN BOLDEA, PARTEA DIN ÎNTREG. O SINTEZĂ DE ISTORIE LITERARĂ

Critic şi istoric literar riguros şi tenace, Alexandru Ruja s-a remarcat de-a lungul timpului mai ales prin textele critice publicate în paginile revistei „Orizont“. Cărţile sale (Valori lirice actuale, 1979; Parte din întreg, I, 1994, II, 1999; Aron Cotruş – Viaţa şi opera, 1996; Ipostaze critice, 2001; Literatura română. Poezia I, 2002; Literatura prin vremi, 2004; Printre cărţi, 2006; Printre cărţi – Prin ani, 2009; Lecturi – Cărţi – Zile, 2012; Rotonde critice, 2015; Spiritul cultural al Timişoarei, 2016) surprind forme şi reprezentări literare, scriituri şi straturi diverse ale operelor, dar şi rezonanţa contextului în text sau relaţia dintre parte şi întreg, dintre Centru şi periferie, în valorizări nuanţate ale geografiei literare din vestul României: „Zona de vest a României, scrie autorul, – o parte din Transilvania şi Banatul – cuprinde o literatură valoroasă ce se integrează firesc în contextul literaturii române“. O carte precum Parte din întreg examinează operele unor scriitori contemporani, criticul precizând că literatura din vest s-a lepădat de tarele provincialismului, impunându-se prin „scriitori valoroşi şi prin creaţii care o desemnează drept parte din întregul literaturii naţionale“. Pentru Alexandru Ruja, geografia literaturii române este „diversă şi policromă“, o radiografiere corectă a ei trebuind să surprindă „toate piscurile (nu doar unele)“ şi „toate formele, nu doar cele care-ţi convin pentru o anumită direcţie“, din perspectiva continuităţii, a valorii estetice şi a rezonanţelor identitare ce reflectă mărcile stilistice specifice ale scriitorilor din Banat, cu încadrări tipologice legitime. Dacă Sorin Titel sau Paul Eugen Banciu sunt definiţi prin recursul la „mit şi istorie, text şi metatext“, Laurenţiu Cerneţ şi Gh. Schwartz se situează „între ironie şi comic“, ei valorizând cu succes „virtuţile parabolei“, în timp ce Eugen Dorcescu sau Şerban Foarţă ilustrează „infuzia culturalului“ şi spiritul „livresc şi ludic“, pentru ca Anghel Dumbrăveanu sau Sabin Opreanu să fie reprezentativi prin „voluptatea celebrării forţelor naturii“. Analiza şi sinteza, portretul, medalionul sau profilul biografic sunt caracteristice pentru volumul Lecturi – Cărţi – Zile (2012). Regăsim aici studii despre exegeza lovinesciană, despre Aron Cotruş, Ioan Alexandru sau Sorin Titel. Ca istoric literar, Alexandru Ruja examinează biografii şi opere mai puţin frecventate (Valeriu Branişte, Victor Iancu, Ştefan Baciu, Alexandru Ciorănescu etc.). Relevante sunt şi radiografiile sintetice ale unor confluenţe, interferenţe sau reprezentări conceptuale, în care sunt dezbătute rolul şi funcţia definitorie a criticii literare în relieful unei literaturi, prin rolul „regularizator, de aşezare axiologică“, sau prin „efectul de igienizare al spaţiului literar“, în contextul unor cuvinte-cheie ale literaturii („lectura“, „critica“, „circuitul mai larg al istoriei literare“ etc.). Cartea Rotonde critice (2015) analizează „intimele rebreniene“, universul operei lui Blaga, proza lui Pavel Dan situată „între realism şi expresionism“, critica lui E. Lovinescu, publicistica lui Mihail Sebastian, sau biografia şi opera lui Ioan Alexandru.

Reuşind mereu să menţină echilibrul între viziunea sintetică, excursul analitic şi vocaţia recuperatorie, prin prelevarea şi interpretarea unor detalii semnificative ale scriitorilor şi operelor lor, Alexandru Ruja se dovedeşte a fi un istoric literar atent la dinamica valorilor literaturii române de ieri şi de azi. O carte de referinţă este Istoria literaturii române contemporane din Vest (Editura David Press Print, Timişoara, 2022). Impresionantă prin dimensiunile ample (1.032 de pagini), cartea ilustrează spiritul sintetic şi capacitatea de documentare a autorului. Anterior, profesorul Alexandru Ruja coordonase un Dicţionar al Scriitorilor din Banat (2005). Autorul însuşi îşi defineşte cartea ca o „sinteză asupra literaturii din partea vestică a ţării văzută ca parte a întregii literaturi române“, spaţiul multicultural singular al Banatului fiind integrat în ansamblul geografiei literare româneşti, cu multiple deschideri, conexiuni şi interferenţe europene. Alexandru Ruja vede istoria literară ca o istorie a cărţilor, considerând că nici „complexul provinciei“, nici „supraestimarea centrului“ nu îşi justifică existenţa, importantă fiind revelarea operelor cu adevărat importante din Vest, „pentru constituirea imaginii mai clare asupra unei părţi din literatura română contemporană“. Preliminariile din Privire de sinteză sunt urmate de un prim capitol, Continuitatea. Spre împlinirea unei aspiraţii, în care sunt analizate cărţile unor scriitori care au contribuit la promovarea tradiţiei culturale bănăţene. Secţiunea Regăsirea de sine. Consolidarea tradiţiei şi deschiderea spre modernitate este, de fapt, axul istoriei literare. Abordată genealogic (poezie, proză şi critică literară), literatura din Vest îi are ca protagonişti pe Ovidiu Cotruş, Sorin Titel şi Livius Ciocârlie, Eugen Todoran, Ovidiu Cotruş, Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieş, Vasile Popovici, Nicolae Ciobanu, Adriana Babeţi şi mulţi alţii. Dintre poeţi sunt reţinuţi Aron Cotruş, Ştefan Augustin Doinaş, Şerban Foarţă, Eugen Dorcescu, Petre Stoica, Anghel Dumbrăveanu, Octavian Doclin, Vasco Popa, Simona Grazia Dima, Ioan Flora, Robert Şerban, în timp ce prozatorii importanţi sunt Sorin Titel, Paul Eugen Banciu, Viorel Marineasa, Ion Arieşanu, Radu Ciobanu, Ion Marin Almăjan, Livius Ciocârlie, Gheorghe Schwartz. Dincolo de profiluri şi de cărţi analizate, istoricul literar subliniază, pe bună dreptate, contribuţia unor instituţii culturale de prim-plan din Timişoara (Universitatea de Vest, Editura „Facla“, revista „Orizont“).

Lipsit de ambiţia frivolă a exhaustivităţii, Alexandru Ruja ne oferă o imagine panoramică a literaturii române contemporane din Vest, într-o carte extrem de utilă, în care perspective diverse (critică, diacronică şi contextuală) se întrepătrund în modul cel mai armonios, cu atât mai mult cu cât „cercetarea regională“ şi „literatura spaţiilor marginale“ sunt consistent valorizate, prin situarea operei literare în perimetrul echilibrului benefic între autonomie estetică şi contextualizare. Istoricul literar surprinde cu acuitate şi obiectivitate particularităţile literaturii din Vest: diversitate, alteritate, cadrul multicultural, „inducţiile culturale europene, relaţionările, transferurile şi chiar influenţele“, remarcându-se faptul că toate aceste trăsături au condus în mod frecvent la o „receptare directă şi liberă“ a mişcărilor moderniste şi de avangardă. Considerând că „oricare mare regiune a ţării are şanse egale să intre în circuitul de valori al literaturii naţionale, dacă acolo se creează opere valoroase“, Alexandru Ruja observă că e necesar ca aceste creaţii „să fie receptate la adevărata lor valoare, fără păreri sau idei preconcepute“, valorile însele putând „să fie mai puternice sau nu“, esenţial fiind „adevărul lor“. Legitimând lectura cărţilor prin percepţia axiologică, repudiind veleitarismul, Alexandru Ruja ne propune o panoramă istorică şi critică asupra literaturii din Banat şi din partea de vest a Transilvaniei, într-o deschidere modernă, autentică, obiectivă, căci „ieşită din complexul provincialismului, din cantonarea în probleme zonale şi scrieri dialectale, literatura din Vestul ţării se impune prin scriitori valoroşi şi prin creaţii care o desemnează drept parte din Întregul literaturii naţionale“. Critic de formaţie universitară, Alexandru Ruja s-a impus prin acribie, prin ispita documentului şi prin problematizare, toate acestea redate într-o paletă stilistică sobră, asceza expresiei fiind, în fond, o condiţie a eficienţei unui spirit aplicativ, sistematic şi metodic. Sunt calităţi ce se regăsesc şi în această impresionantă (nu doar prin dimensiuni) istorie a literaturii române contemporane din Vest.