Jane Hirshfield s-a născut în 1953, a studiat la Universitatea Princeton, a predat la Berkeley, San Francisco, Stanford etc., beneficiind totodată de numeroase burse şi rezidenţe. După debutul din 1982, esenţialul primelor cinci cărţi a fost antologat în Each Happiness Ringed by Lions: Selected Poems (2005). Au urmat alte patru culegeri, iar recent o nouă retrospectivă lirică: The Asking: New and Selected Poems (2023). De asemenea, a publicat două volume de eseuri şi a editat şi cotradus alte cîteva, printre care The Ink Dark Moon: Love Poems by Ono No Komachi and Izumi Shikibu, Woman of the Ancient Court of Japan (1988, împreună cu Mariko Aratani).

 

 

Solstiţiul de iarnă, ‘73

 

Zilele vor fi acum din ce în ce mai lungi.

Afară plouă şi tot plouă.

 

Vorbim prea mult cu-aceeaşi voce,

cum o să ne deosebească?

O voce, multe guri,

chiar singuri sîntem mulţi.

 

Dar cînd i-a venit vremea,

s-a-ntunecat & a plouat prin limba mea.

 

Somnul meu are textura pînzei, aşteptînd.

Tu ieşi în stradă

şi-ncerci să te tocmeşti,

ducîndu-ţi viaţa ca şi cum ai bate-un cui, adînc în timp.

 

M-am înşelat:

sîntem străini în aceeaşi ţară,

încercînd să plîngem.

 

Şi-nvăţîndu-ne pe noi înşine

ca dintr-o carte greu de descifrat,

vom pleca fiecare cu-nţelesuri diferite,

prieteni.

– Alaya (1982)

 

Femeie în palton roşu

 

Unele întrebări rămîn fără răspuns.

Devin, în palmă, o greutate reconfortantă,

pietre rotunde scoase din buzunar,

neînduplecate şi reci.

Treci cu degetele pe suprafaţa lor,

pierzîndu-se-n cele din urmă

în alfabetul Braille al lumii trainice.

Te uiţi pe orice fereastră, e la fel –

frunze galbene, lumina iernîndă.

Un camion trece, ticsit de lemne tăiate.

O femeie, într-un palton roşu,

te vede privind şi se uită repede-n altă parte.

 

– Of Gravity & Angels (1988)

 

Inima ca un origami

 

Fiecare-n parte are o formă.

Pentru iubire, două răţuşte adormite.

Pentru curajul lipsit de egoism, calul de luptă.

Pentru frica de moarte, floarea de-o zi a crinului.

Tot mai ridată pe an ce trece, hîrtia subţire,

care încă mai tînjeşte după toate-acestea.

Inima nu alege niciuna dintre vieţile lumii acesteia.

 

– The October Palace (1994)

 

Lumea iubită de lumina lunii

 

Trebuie să-ncerci,

a spus vocea, să devii mai rece.

Am înţeles imediat.

E ca trupurile zeilor: turnate-n bronz,

consolidate-n piatră. Numai ceva lipsit de inimă

poate-ndura întreaga greutate.

 

– The Lives of the Heart (1997)

 

„Nimic nu durează“

 

„Nimic nu durează“ –

cît de amar însoţeşte gîndul fiecare pierdere.

 

„Nimic nu durează“ –

de asemenea, o promisiune consolatoare.

 

Mîhnire şi speranţă,

cele două capete ale coardei pe care o sari,

surori gemene ale nerăbdării.

 

Una poartă o haină de lînă, cealaltă, de bumbac.

 

– Given Sugar, Given Salt (2001)

 

 

 

Prezentare şi traducere de D. Sargan şi George State

 

 

Colaboratorului nostru, poetul George State, i s-a decernat recent Premiul pentru poezie al revistei Observator cultural, pentru volumul Sarx, Bucureşti, Editura Nemira, 2023.