SCRISORI CĂTRE PĂRINŢI

Ciudat, cu trecerea anilor, mă simt din ce în ce mai aproape de părinţi.^[1]

 

Mama n-a aruncat nimic din tot ce ţinea de Buzura – scrisori, schiţe, ilustrate poştale –, aşa cum n-a renunţat la numele Buzura nici după căsătorie. În tăcerea şi-n discreţia ei, simţea că totul trebuie păstrat, că e important, valoros. Târziu de tot am aflat de scrisori şi mult mai târziu am simţit că aş putea avea maturitatea de a le deschide. După ce au trecut nişte ani de la plecarea lui Buzura, am construit o cronologie a lor, pentru că multe dintre ele sunt nedatate. Dar, în funcţie de conţinut şi de analiza lor împreună cu mama, firul se conturează, povestea se leagă.

 

1958 – înainte de Paşte

 

Cea de dinainte de Paştele lui 1958 este una dintre scrisorile scrise în grabă, din cauza aceleiaşi crize de timp. Cu umorul tipic, Buzura pune întârzierea scrisorii pe seama „lucrului la babă“, adică a laboratoarelor, a orelor în care făcea disecţii pe cadavrul unei bătrâne. Scrisoarea conţine şi un desen, pentru unchiul Gheorghe; de fapt, unchieşul Gheorghica din Deal, fratele Mamii Bune. Lui îi cumpărase de la Cluj un bandaj pentru hernie şi, prin desen, îi demonstrează felul în care se montează.

În finalul acestei scrisori se face o referire scurtă la episodul legat de moartea vacii şi de reacţia celor care intraseră pe fir peste convorbirea lui telefonică pentru a-l ameninţa.

 

Dragii mei,

Vă scriu în grabă şi cu creionul căci sunt extrem de obosit, deoarece azi am lucrat la „babă“ mai mult ca niciodată în anul acesta.

Am plecat din B. Mr. (Baia Mare n.n. D. B.-G.) cu cursa şi am călătorit cât se poate de bine fiind foarte puţini. Abia ajuns am căutat să mă ţin de cuvânt trimiţându-vă cât mai repede bandajul hernial pentru unchiul Gheorghe. E cel mai mare pe care l-am găsit şi eventual dacă n-o să-l prindă bine curelele poate să le adauge. Bandajul se poate prinde în jurul corpului cu o curea şi se agaţă în cuiele de pe el. Cealaltă curea se bagă printre picioare şi se prinde la fel de celălalt cui. Dacă eventual îl strânge prea tare, poate să pună ceva vată sub el şi mai ales printre picioare.

Acest bandaj l-am obţinut foarte cu greu, căci în magazin se găseau f. f. mici. Costă 60 lei şi 50 bani. 4,50 lei puteţi de aveţi să i-i daţi de acasă.

Bon nu pot trimite fiindcă aici sunt maşini de făcut bonuri şi le fac numai într-un singur exemplar. Cred că are toată încrederea în mine.

Am să vă fac un desen pe spate să-i arăt cum se prinde.

La badea Ion, i le voi trimite imediat cele ce mi-a cerut. Nu-i pot trimite adeverinţa în acest pachet, căci nu era la birou şeful şi n-a avut cine să o semneze. Marţi cred că o are.

Alte noutăţi n-am ce să vă scriu, decât că sunt sănătos şi toate merg bine.

 

Tata să meargă dacă se simte bolnav la medic. Îmi pare rău că nu l-am întâlnit când am plecat.

Eu închei urându-vă multă sănătate şi Gugu să-mi scrie fiecare notă ce o primeşte.

Ştefan să facă bine şi să citească ceva şi să lase mingea dracului.

În legătură cu cei de la Partid ce au mai zis? Mari proşti au fost. Beţi.

 

Încă o dată sărbători fericite şi sănătate.

Aşa se prinde bandajul.

Sper că o să-mi scrieţi.

Mulţumiri la unchiul pentru sacrificiul făcut.

Vă trimit şi 2 sticluţe cu parfum. Nu am putut trimite mai mult, căci îl cumpăraseră ceilalţi colegi pentru paşti şi nici nu am avut alţi bani, căci pe acestea am dat 30 lei.

Puteţi să-l turnaţi într-o sticlă de apă de colonie. Daţi una la badea Ştefănuca din coastă.

De aveam bani cumpăram mai mult. Cred că o să ajungă după paşti, căci îl pun abia azi, marţi seara. Nu vă supăraţi căci am făcut tot ce am putut mai mult şi mai repede.

Cu drag, Augustin

 

 

Primăvara lui 1958

 

Scrisoarea aceasta, ca multe altele, este nedatată, dar se pare că e din primăvara anului 1958, din preajma sesiunii. Aceeaşi îngrijorare pentru boala tatălui şi-aceeaşi curiozitate legată de oamenii din sat. Apare, pentru prima oară, numele „popa de pe Mirizoi“, cel care a urmat preotului Hereş la cele două biserici din Berinţa. De fapt, era Ştefan Pop, născut nu departe de Dâmburi, pe uliţa Mirizoiului, un domn interesant, înalt, nobil, cult şi extrem de şarmant. Eram prieteni şi ne vizitam cu toţii: noi, familia Hereş, familia Pop, familia lui badea Ştefănuca din Coastă, care şi el era născut pe Mirizoi şi venit de ginere peste drum de noi, la Mărie şi Ianoş din Coastă. Ce seri minunate erau acelea în care veneau la noi şi jucau remi cu părinţii mei! Serile se terminau cu lungi poveşti la un pahar de vin de casă. Preotul Ştefan Pop a fost hirotonit la 44 de ani, când s-a căsătorit cu domnişoara Maria Buda din Lăpuş, cea care avea să devină profesoară de limba română în Berinţa. Dragă mi-a fost doamna preoteasă, cu frumuseţea ei hollywoodiană, cu pălării şi fulare în toate culorile, croşetate de ea, cu o voce de soprană de coloratură şi cu metodele ei uşor empirice de predare a gramaticii, dar absolut funcţionale şi imposibil de uitat. Apare din nou Ionică Mihalca – prietenul său de la mijlocul satului –, care se pare că îl supărase cu ceva. Grigore din Dâmb, un alt personaj simpatic din Berinţa, la care face referire, locuia lângă „Biserica Unită“, pe drumul care taie satul în două şi merge spre Cărpiniş, avea trei fete frumoase, la care se pare că Ştefan mai mergea câteodată. Semnează la final „AugBuzura“, semnătură pe care a folosit-o cel mai frecvent.

 

Dragii mei,

Ştiu că v-aţi supărat pentru că nu v-am scris dar situaţia a fost de aşa natură încât nici n-am avut timp să mă gândesc la nimic deoarece sunt în examene şi dăm acum cele practice care nu-s deloc uşoare şi mai ales că-s multe. Până acum am dat un singur examen şi cu toate că am ştiut f. bine, fiindcă mi-a venit un subiect foarte uşor mi-a dat numai 7. La fel s-a întâmplat cu toţi colegii. Azi am avut un examen practic mâine am altul, aşa că nu ştiu ce voi face mai ales că e aşa de scurt timpul.

Nu aveţi nicio grijă căci sunt foarte sănătos şi nu am absolut nimic. La Fizică cred că mi-a dat 9 sau 10.

După ce am plecat de acasă, m-am cam îmbolnăvit puţin fiindu-mi paralizată de puroi partea stângă a feţei şi gâtului dar m-am tratat imediat şi sunt bine de aproape 2 săptămâni.

În altă ordine de idei m-a interesat situaţia tatei şi nici până azi nu mi-a trimis Popa de pe Mirizoi rezultatul la analiza de sânge. Nu ştiu ce s-o fi întâmplat, dar mă miră faptul că nu-şi ţine cuvântul.

Tata să meargă imediat la medic iar tu Ştefan să mergi imediat la felceră ca să iei rezultatul de la analiză şi să mi-l trimiţi imediat.

Eu o să pot veni acasă, abia în august, deoarece, dacă termin examenele, sunt propus să mă duc într-o tabără internaţională ptr. studenţi iar după aceea două săptămâni la mare.

Aşa că abia după asta voi putea să vin acasă. Dacă aveţi mult de lucru nu voi merge nicăieri şi vin acasă să vă ajut cu ce o să pot.

Nu ştiu unde voi merge, poate într-o altă ţară, poate la noi în orice caz n-o să fie rău. Dacă vine Prof. Gheţie acasă n-o să mă duc decât la mare, căci aş vrea să-l văd.

Mă interesează situaţia lui soră-mea. Scrieţi-mi ce-i cu ea? Cum se prezintă?

M-am supărat că Mihalca se poartă aşa de urât, însă am să procedez şi eu aşa.

De costum trimiteţi-mi bani vreo 750 lei. De altfel am să vă dau o telegramă azi. Dacă nu aveţi atâta, trimiteţi-mi câţi puteţi. I-am scris şi lui Simion. În încheiere scrieţi-mi amănunţit situaţia tatei, a mamei. Dacă aţi primit rezult. la analiză sau ce s-a întâmplat cu el. Scrieţi-mi noutăţi de prin sat, ce se vorbeşte despre mine, când vine Gheţie etc. Scrieţi-mi mai des şi dacă nu vă răspund eu, căci eu nu am timp.

Sunt bine şi tot la acest cămin. Nu uitaţi să-mi scrieţi urgent. Tu ce mai faci? Dar la Grigore din Dâmb mai mergi? A fost mulţumit de bandajul hernial unchiul? Ce face unchiul Grigore? Pe Ştefănuca din coastă anunţă-l că o umbrelă nouă face 99,50 lei.

Scrieţi-mi. Cu drag,

AugBuzura

 

Pe tata am să-l aduc la Cluj când vin acasă.

Finalul lui mai 1958

 

A simţit ca pe-un eveniment cumpărarea costumului albastru din banii trimişi de părinţi, undeva pe finalul lunii mai 1958, la începutul sesiunii de vară, lucru relevat într-o scrisoare nedatată. Textul a fost completat, pentru că, întârziind cu punerea la poştă, au mai apărut informaţii între timp. Pe lângă mulţumirile întotdeauna calde, sfioase şi politicoase, sunt scuzele legate de pierderea unui apel telefonic pe care, se pare, îl primise la cămin. Discuţiile telefonice presupuneau un întreg ritual, pentru că, în fiecare sat, telefoane erau doar la şcoală, la poştă şi, eventual, la sediul CAP, iar convorbirile se făceau cu comandă, prin centrală ori cu preaviz. Ca în majoritatea scrisorilor, şi în aceasta – una dintre cele mai lungi – se văd îngrijorarea legată de sănătatea tatălui şi preocuparea pentru examenele viitoare.

 

Dragii mei,

Vă scriu imediat după ce am primit banii, de care vă mulţumesc foarte mult şi vă rămân dator.

Nu pot să nu vă mulţumesc de faptul că vă interesaţi aşa de mult de mine, trimiţându-mi bani şi telefonându-mi.

Îmi pare rău că nu am putut vorbi la telefon, căci eram în cămin, atunci sosisem de la examen şi mi-ar fi părut extrem de bine prin faptul că puteam să vorbim mai multe decât în scrisori.

 

Eu mi-am cumpărat încă un costum foarte frumos albastru închis, cu 669 lei şi 75 bani. Nu mi-am putut face la comandă, fiindcă costa în Cluj cel mai ieftin 900 şi nu se făcea.

Mi-am mai achitat nişte datorii, căci înainte de primul examen am cerut ceva bani împrumut să-mi cumpăr de mâncare, căci dacă nu eşti sătul bine, nu prea poţi face faţă. Mâine şi poimâine am două examene practice la Chimie şi Fizică. Dacă-mi ajută D-zeu, voi face faţă bine cu toate că nu-s deloc uşoare.

Cel mai greu examen îl am în 31 mai la Anatomie şi dacă am trecut de ăsta, sînt în anul II.

Strângeţi pumnii toată ziua de 31 căci în aceeaşi zi am şi examen practic şi oral şi mi-e o frică de groază. Să-mi ajute D-zeu să iau măcar 5.

V-aş mai ruga să-mi trimiteţi 65 lei încă, căci trebuie să-mi cumpăr o cravată căci nu am la costumul ăsta, căci trebuie să te prezinţi foarte elegant la Chimie. V-aş ruga neapărat să nu uitaţi.

Scrieţi-mi imediat dacă aţi primit scrisorile.

Eu sînt foarte îngrijorat de situaţia tatei.

Scrieţi-mi ce-i cu el.

Ne mai având timp să vă scriu mai mult, eu închei mulţumindu-vă de mii de ori pentru tot ce aţi făcut pentru mine.

Eu aştept să-mi scrieţi cât mai des fiindcă nu mă mut nicăieri. Eu poate n-o să vă mai scriu din cauza timpului, însă scrieţi-mi des. În 25 iunie am ultimul examen.

Deci nu uitaţi de ce v-am zis şi scrieţi-mi dacă n-a zis Ionul Brendi de adeverinţe. Scrieţi-mi noutăţi şi nu uitaţi să-mi scrieţi.

Cu drag,

AugBuzura

 

P.S. Între timp am întârziat cu pusul la poştă şi pot să vă comunic mai multe, mai ales că v-am primit şi scrisoarea.

Tata să meargă la Policlinica fabricii, căci analiza de sânge cred că nu a dat-o nicăieri felcera. După aceea să-şi facă rost de concediu medical şi când vin acasă, îl aduc la Cluj. Eu renunţ să mă duc în tabăra internaţională în care am fost propus şi am să vin să-l aduc aici. Deci până atunci să meargă la policlinică, căci dacă nu o să-i găsească acolo boală gravă, aici nu îl primeşte în spital. În orice caz, îl aduc sigur la Cluj.

I-am scris lui Pop Maria. Nu ştiu dacă o să-mi răspundă. Am dat şi examenele practice la Fizică şi Chimie. La Chimie 9, la Fizică poate 10.

Deci nu uitaţi, scrieţi-mi. Spuneţi-i lui Simion să-mi scrie de ce mi-a cerut. Dar nu uitaţi.

Eu vă urez multă sănătate şi bine. Nu uitaţi strângeţi pumnii. Am să vă trimit zilele astea o fotografie.

Cu drag,

AugBuzura

 

 

 

Fragmente din volumul în curs de apariţie, Buzura la Berinţa.

 

 

^[1].    Augustin Buzura, Recviem pentru nebuni şi bestii, ed, cit., p. 135.