Gheorghe Săsărman

1. Succesul literar este ceva măsurabil atât sub aspectul succesului la public (ediţii, traduceri, tiraje, vânzări), cât şi sub al criticii (recenzii, cronici, referinţe, numărul şi calitatea lor, tonul dominant pozitiv sau negativ, prestigiul publicaţiilor şi al semnatarilor), dar nu cred că există o validare propriu-zisă, un prag definitoriu de la care să se poată afirma la modul general că un autor sau o scriere are succes. Asta pe lângă faptul că fiecare autor are o imagine subiectivă şi foarte personală în privinţa a ceea ce socoteşte el a fi succesul. Cât despre juriul Premiului Nobel, deciziile acestuia au într-adevăr pretenţia de a consacra definitiv valoarea unei opere literare, dar şi în cazul său se poate discuta despre îndreptăţirea alegerii şi despre valabilitatea criteriilor, aşa cum în mod strălucit a demonstrat şi Laurenţiu Ulici în cele două volume: Nobel contra Nobel.

2. Este desigur dificil, ca autor, să alegi între succes şi valoare: firesc ar fi să ţi le doreşti pe amândouă, dar, în funcţie de situaţie şi de priorităţi, poţi uneori să optezi pentru una sau pentru alta. În ce mă priveşte, dacă aş fi pus să aleg, aş prefera în mod cert valoarea – cu riscul de a mi se aminti de vulpea confruntată cu strugurii inaccesibili ai succesului. Căci succesul este totuşi, cum spuneam, măsurabil, aici şi acum, pe când în privinţa valorii se poate oricine consola cu speranţa că ea va fi recunoscută de posteritate. Răspunsul meu presupune evident că un tiraj foarte mare, epuizat într-o săptămână, ar fi un semn clar de succes, iar cronicile superlative o dovadă infailibilă a valorii – ceea ce nu-i neapărat şi întotdeauna chiar aşa.

3. În orice caz Faulkner. Chiar dacă nu-i autorul meu preferat, dar am luat cele două nume ca simboluri pentru succes şi, respectiv, valoare. De fapt, a treia întrebare o repetă cu alte cuvinte pe a doua. Nu închei totuşi fără a preciza că, nu numai după mine, cele două categorii puse în discuţie nu sunt chiar diametral opuse şi nici nu se exclud reciproc: într-o lume ideală, ele ar putea fi foarte bine doar imagini din două perspective diferite ale uneia şi aceleiaşi strădanii spre perfecţiune.