Simona Popescu

„Un fenomen tropical“

1. Există succesul de public. E „un fenomen tropical“ (cum spune Gellu Naum într-o piesă de teatru haioasă). Dacă i se întîmplă şi unui autor/ unei autoare complex/ă (şi în viaţă fiind el/ ea), cu atît mai bine. Apoi, există juriile, fiecare cu criteriile lui. Deasupra tuturor e un evaluator Mare şi drept, la urma urmei: Timpul.

Pentru una ca mine contează poate cel mai mult recunoaşterea scriitorilor/ scriitoarelor pe care, la rîndul meu, îi preţuiesc (îi includ aici şi pe criticii literari, pe care-i consider tot scriitori) şi recunoaşterea care vine din partea cititorilor valoroşi, pertinenţi. Ei te ajută să continui. Mergi oricum mai departe, n-ai încotro. Melcul trebuie să-şi termine cochilia.

2. A apărut volumul. 50.000 de exemplare, epuizat într-o săptămînă, cu superlative de la toţi cronicarii activi şi inactivi (reactivaţi). Sau, cum îşi imagina cu umor „idealul autorelui“ necunoscutul pînă azi autor al romanului (sublimă compilaţie) din 1864, Catastihul amorului:

„Cît despre idealul autorelui

Permite-mi, amice lectore, terminînd, să ţi-l şoptesc uşor la ureche.

Vezi tu d-aci toate librăriile luate cu asalt? Auzi tu d-aci aceste mii de voci?

– Aveţi Catastihul Amorului?

– Nu mai e nici unul, toate s-au vîndut.

– Ah! Dumnezeul meu! Vezi că aş fi voit…

– Nu eşti numai dumneata singur.

– Se zice că este un cap de operă.

– Dec! 10 mii de exemplare au fost vîndute în trei sau patru ore!

…………………………………………………

…………………………………………………

…………………………………………………

Tăcere, inima mea!“

Lăsînd gluma la o parte, să cităm şi ceva din cronica tînărului Eugen Ionescu la cartea lui M. Blecher, Întîmplări în irealitatea imediată:

„Trebuie să spunem, de la început, că Întîmplări în irealitatea imediată este o carte aşa de deosebită de operele literare actuale, expune experienţe interioare atît de puţin comune, încît indiferenţa publicului este semnul indubitabil al marii ei valori. […] Cartea d-lui Blecher zace în depozite; nici un critic nu l-a îmbrăţişat; nici o revistă nu i-a solicitat vreun interviu. E drept, cîţiva descoperitori de valori rare (printre care Anton Holban) mi-au vorbit cu entuziasm de această carte. Şi poate că d. Blecher va fi mulţumit ştiind că vor fi totdeauna zece oameni, zece tineri care să se pasioneze de tulburătoarele sale aventuri într­-o realitate dizolvată de luciditate şi de fantastic. Iar pe publicul prostănac şi ametafizic, public mare, îl merită pe deplin ceilalţi scriitori“

3. William Shakespeare.