Mihai Măniuţiu

1. O conjuncţie fericită între critică şi public. Sau, mai degrabă, între critică şi publicuri, care se schimbă dramatic cu fiecare nouă generaţie. Premiul Nobel − nu, dat fiind că e mai degrabă un supra-cazinou de pariuri literare.

2. Vai! N-am putea, totuşi, negocia? Negocierea, în acest caz, ar fi o formă de libertate pe care ne-o acordăm reciproc. Aşadar, n-aş putea opta pentru 50.000 de exemplare plus 2 cronici ale unor critici în care am încredere? Nu? Nu e posibil? Atunci, mai bine nu vă răspund la întrebare…

3. Asta e întrebarea-glumă, presupun. Faulkner e un absolut al scrisului pentru mine. Recitesc, cel puţin o dată pe an, As I lay dying. Ce minune de carte!