Corpusul epistolar George Coşbuc este impresionant. De-a lungul anilor, el a fost risipit – mai mult fragmentar – în publicaţii literare/culturale, în volume dedicate vieţii şi operei poetului. Cea mai mare parte din corespondenţa Coşbuc se află la Biblioteca Academiei Române şi la Muzeul Literaturii Române din Bucureşti. Sunt scrisori trimise şi primite, multe dintre ele puţin cunoscute, altele de-a dreptul inedite. O parte importantă dintre acestea sunt scrisori de familie.

În anul 2019, am iniţiat, sub egida Bibliotecii Judeţene „George Coşbuc“ Bistriţa-Năsăud, un proiect patrimonial dedicat recuperării şi tipăririi corespondenţei Coşbuc. S-a recuperat tot ceea ce s-a putut recupera. Pe lângă scrisorile provenite de la cele două instituţii, Biblioteca Academiei Române şi Muzeul Literaturii Române, am îmbogăţit fondul epistolar Coşbuc cu scrisori de la Biblioteca Judeţeană „Astra“ Sibiu, Arhivele Naţionale – Filiala Cluj – şi (spre surprinderea şi bucuria noastră!) cu câteva epistole şi o carte poştală din colecţia personală a doamnei Adina Parasca, care trăieşte la Viena, descendentă din neamul coşbucienilor.

În momentul de faţă, corpusul epistolar „George Coşbuc. Corespondenţa“ (484 de scrisori & facsimile) este finalizat şi pregătit pentru tipar, într-o ediţie îngrijită de Ioan Pintea şi Laura Goia. Este pentru prima dată când corespondenţa Coşbuc este adunată, transcrisă şi adnotată.

(Ioan Pintea)

 

 

 

 

[1]

 

Ioan Slavici, I.L. Caragiale şi George Coşbuc către Constantin Sfetea

 

Domniei Sale

Domnului Constantin Sfetea^[1]

 

Bucureşti

 

Domnul meu^[2],

Sunt gata să primesc sarcina de a redacta împreună cu d-nii I.L. Caragiali şi G. Coşbuc foaia literară ilustrată în următoarele condiţiuni:

1. Dta primeşti întregul risc al publicaţiunii şi porţi toate cheltuielile de publicare şi de administraţiune, eşti dar şi singurul proprietar al foii şi dispui, ca editor proprietar, de toate veniturile ei; nu poţi însă fără de învoirea mea nici să publici vreo altă foaie literară ilustrată, nici să inserezi în foaia redactată de noi nimic, nici text, nici ilustraţiuni, nici anunţuri.

2. Eu mă învoiesc ca foaia să apară de două-ori pe lună, la 1 şi la 15, pentru fieştecare număr câte patru coale text, ilustraţiuni şi anunţuri şi mă oblig a nu da fără de învoirea Dtale contribuţiuni literare pentru vreo altă foaie şi a-ţi pune dimpreună cu d-nii I.L. Caragiali şi G. Coşbuc, la 10 şi la 25 ale fiecărei luni textul proximului număr la dispoziţiune; şi Dta ai însă să fii obligat a face să apară foaia la timp şi a pune la dispoziţiunea redacţiunii, drept cheltuieli de redacţiune, la fieştecare lună, suma de 850, adecă opt sute cincizeci lei, din care (150) o sută cincizeci lei pentru onorarea contribuirilor externe.

3. După ce editarea foii va fi trecut peste patru mii (4000) de exemplare plătite, noi mai primim câte 7, adică şapte bani pentru fieştecare din exemplarele ce trec peste patru mii, drept adaos de onorar, care are să fie calculat şi plătit din trei în trei luni.

4. Economiile ce se vor fi făcând din sumele destinate pentru onorarea contribuirilor externe rămân, ca fond de rezervă, la dispoziţiunea redacţiunii până la sfârşitul anului, când se va dispune de ele prin bună învoială.

5. Eu pot să mă retrag orişicând, pierd însă prin retragerea mea orişice drept faţă cu foaia şi Dta ai dreptul de a cere să te despăgubesc pentru pierderile ce vei fi având în urma retragerii mele. Acest drept se pierde, dacă-mi voi fi anunţat retragerea cu o lună de zile mai nainte ori dacă timp de o lună după retragerea mea nu te vei fi folosit de el.

6. Dacă eu nu m-aşi ţine de angajamentele luate faţă cu Dta ori faţă cu soţii mei de redacţiune, n-aş da manuscriptul la timp ori aş jigni în orişice chip interesele întreprinderii, Dta poţi, după ce în înţelegere cu domnii I.L. Caragiali şi G. Coşbuc mă vei fi somat cu o lună de zile mai nainte, să mă socoteşti retras şi să-mi ceri despăgubire.

7. Dta poţi orişicând să te desfaci de mine; ai însă în cazul acesta să-mi plăteşti, drept parte de desfacere, o sumă, care corespunde cu 12, adică doisprezece la sută din valoarea comercială a foii în trimestrul retragerii. Valoarea aceasta vom calcula-o astfel, că vom scădea, din încasările acelui trimestru cheltuielile de tipărire, preţul hârtiei şi al clişeurilor, onorariile de redacţiune şi cheltuielile de administraţiune, iar restul, dacă va fi, îl vom înmulţi cu patru şi produsul îl vom lua drept camătă de şase la sută a capitalului comercial.

8. Pot să mă desfac şi eu de Dta, şi, dacă te voi vesti despre hotărârea mea de a o face aceasta cu trei luni mai nainte şi timp de alte trei luni nu voi da contribuiri literare pentru vreo altă foaie, eşti dator să-mi dai, drept parte de desfacere, jumătate din suma ce ai fi dator a-mi da, dacă Dta ai cere desfacerea, adecă şase (6) la sută din valoarea comercială.

9. Dacă, fie d-l I.L. Caragiali, fie d-l G. Coşbuc, s-ar retrage ori s-ar desface, Dta numai în înţelegere cu mine poţi să întregeşti personalul din redacţiune.

10. Dta nu poţi să sistezi publicarea foii fără de învoirea mea decât dacă mă vei fi vestit cu trei luni de zile mai nainte despre hotărârea Dtale de a o face aceasta, iar foaia, sistată odată nu va pute să reapară fără de învoirea mea ori sub alt titlu decât după ce vor fi trecut alte trei luni de zile.

 

Bucureşti, 20 octombrie 1893

Ioan Slavici

 

Mă unesc întru toate luând aceleaşi îndatoriri şi ţinând să am aceleaşi drepturi ca dl Slavici şi Coşbuc; întru cât mă priveşte, acest contract este absolut valabil, schimbându-se în textul lui numele meu, pomenit de primul semnatar, d. I. Slavici, cu numele acestuia.

 

Bucureşti 1893. 20 oct.

I.L. Caragiale

 

Primesc de-asemeni toate punctele contractului.

George Coşbuc

[2]

 

Petre Gârboviceanu

 

Dragă Petrache^[3],

Tot am voit să-ţi scriu în privinţa unui manuscris al meu potrivit pentru „Steaua“. Scriind pentru „Albina“ acele multe ale mele articole referitoare la superstiţiile poporului, mi-a dat prin cap să le sistemizez şi să le închieg într-un fel mai lămurit – căci în „Albina“ sînt publicate numai ca material. Ar fi frumoasă şi de mare folos o cărticică în care să desvolt şi să duc la absurd toate superstiţiile despre care se poate vorbi, ca s-abat mintea poporului de la ele. Multe îi sînt stricăcioase sănătăţii şi bunei-înţelegeri între oameni, multe sînt păgubitoare moralităţii şi religiunii, multe chiar îi stau împotriva bunei-stări economice, şi aşa mai încolo. Pe lângă partea utilă, ar avea şi o parte frumoasă, pentru că explică multe lucruri pe care înşişi oamenii cu carte nu le înţeleg.

Dacă ai vreme mâne-seară, de pildă, să vii la Carul cu bere^[4], să ne întâlnim, ţi-aş spune mai cu de-amănuntul ce gânduri am. O „igienă“ a sufletului şi a minţii aş vrea să fac, bogată în material şi convingătoare. Pot să prelucrez materialul adunat şi pentru alte intreprinderi, dar mă gândesc că nici într-un fel n-aş face mai bine decât potrivindu-l pentru scopurile bibliotecii „Steaua“.

Al tău cu toată stima şi prietinia,

1. Coşbuc

[Miercuri 25/1 1909]

 

 

[3]

 

Petre Gârboviceanu

 

Nene Petrache,

Două chestii, foarte ticăloase, îmi stau pe suflet. Una ţi-o destăinuiesc ca unui prietin, ceealaltă, ca preşedinte al comitetului „Albinei“.

Toată lumea, mai ales cea oficială, mă prigoneşte pentru pretinsa mea intrare între liberali. Ştii cât de sărac-lipit sînt şi aş [fi] vrut să-mi dea şi mie cei de la minister ceva de lucru, şi mi s-a spus fără încunjur că nu vor. Şi ştii ce mi-au făcut pentru portretul lui Brătianu din „Coroana de oţel“, şi acelaşi lucru mi-l fac pentru că stau la „Albina“, tipărit pe cupertă cu numele între ceialalţi. Hotărât, prietinii mei cei mai mulţi sînt între liberali şi însumi am simpatii pentru câţiva liberali conducători – mai ales pentru unul, îl ştii – şi îmi mai place spiritul liberal decât cel conservator. Bune toate, dar eu politică nu fac. Cu toate acestea, sufăr urmările. Puţin mi-ar păsa de gura şi ura lumii, dacă aş avea alt temperament sau dacă n-aş fi aşa de sărac. Cu literatura o duci greu.

Deci, ca să mă scap de multe şi ca să am o mărturie că n-am de-a face cu liberalii, trebuie să mă lapăd, în aparenţă, bineînţeles, de voi. De aceea, vreau să fiu şters dintre membrii comitetului „Albinei“: numele meu să nu mai fie tipărit pe cupertă. Şi atunci am să-i arăt şi lui X, şi lui Y revista, ca să vadă că nu mai sînt ce cred ei. Se înţelege, nici articole iscălite nu voi mai putea publica în Albina. Asta e numai în aparenţă: eu vreau să fiu între voi, să iau parte la şedinţe, să scriu câte ceva neiscălit.

Ce să fac? Dacă ai fi în pielea mea, ce-ai face, nene Petrache? Eu nu m-am plecat, în credinţa că voi putea răsbi, ocupându-mă numai cu literatura. Acu nu mai pot, m-au copleşit oamenii şi Zeii au fugit. Mi-a slăbit credinţa.

Dacă vii la „Carul cu bere“ pe la 5 am să-ţi spui mai multe. O să-ţi destăinuiesc şi ceealaltă chestie, care e personală. Aş vrea chiar, dacă nu e tipărită cuperta „Albinei“, să mi să scoată numele dela Nrul acesta.

Salutări prietineşti,

George Coşbuc

 

Scrisori ale lui George Coşbuc către familie şi cunoscuţi

 

[4]

 

Alexandru Coşbuc

 

Tirol, 17 aug. 1902

 

Dragă Tandule^[5]! Tata şi mama^[6] e prin Tirol^[7]. Tu eşti sănătos? Îţi trimet o cartă^[8] cu vaporul pe care se plimbă tata. Să te porţi bine, că o să te aduc şi pe tine pe aici.

 

 

[5]

 

Elena Coşbuc

 

Karlsbad, miercuri 24 [iulie 1913]

 

Sînt de o săptămână aici. A plouat mereu de vreo 4 săptămâni; două-trei zile, când am sosit eu, a fost frumos; acum iarăşi e nor şi cam rece. Eu trebuia să fi luat paltonul; de altfel nu e aşa de frig ca să simt frigul, căci mă ajută haina cea de păr de cămilă.

Lume e mai puţină, cu mult mai puţină decât în alte veri. Din România n-au fost în tot sezonul mai mult de 300 de persoane cu ovrei cu tot! Sînt multe odăi goale. Poate şi ploaia e de vină. Sezonul văd că nu e mai scump.

Eu stau tot la otel Post. Am umblat cu dr. Vaida şi cu doamna să căutăm o odaie, prin Parkstrasse^[9], prin Vestend, n-am găsit. Unele fără soare, altele murdare, ori mici. Vile elegante, iar înăuntru mizerie! Iar preţurile câte 70-75 coroane pe săptămână. O curată batjocură! Am rămas deci tot la Post, dar odaia ni-i cam în cer, IV Stock şi până la ea sînt 110 scări. Fireşte, are ascensoriu, dar tot e greu.

Doamna Pavel a fost aici, cu o fată a ei, a stat 3 săptămâni; fata a făcut băi de fier. Băiatul ei cântă aici la otel Hamca (peste gârlă, drept în faţa colonadei Mühlbrunn), e plătit cu 300 cor. pe lună. Doamna Pavel a plecat, fata a rămas la frate-său, iar poimâne soseşte cealaltă fată din Viena.

Români, cum am spus, sînt foarte puţini – aşa că eu tot singur sînt. Mă întâlnesc seara cu dr. Vaida şi mai mâncăm împreună prin Stadtpark. Noutăţi nu sînt; vreme urâtă, plictiseală destulă.

Cu scrisorile nu ştiu ce e, că vin foarte târziu din România.

Dorm bine, cam de la 11 până la 8 ½, şi adorm după puţină vreme. Odaia e foarte tăcută, căci e ultima pe coridor. Şpinat.

Cu mâncările o duc rău, căci tot fripturi sînt pe listă. Am încercat cu legume, dar ştii cum le fac ei aici: fierte în apă. Am mâncat jumări şi mi s-a aplecat (lucru de care eu nu prea sufăr), am cerut orez cu lapte: a fost fiert în apă peste care au turnat câteva picături de lapte.

Încerc să fac băi de fier, să văd dacă îmi vor fi de ceva folos. Poate că ar fi bune şi nişte băi electrice, dar sînt scumpe.

Eu sînt bine, mersi. În toată vremea, de când am plecat, nici n-am răcit, nici nu mi-am stricat stomacul (afară de „ciurmuluiala“ cu jumările, care mi-a trecut după o sticlă de Gieshübler).

A fost pe aici episcopul Cristea. Tocmai în ziua de Sfântul Ilie, şi pe el Ilie îl cheamă. Ne-a plătit el o masă foarte elegantă (dr. Vaida, doamna şi eu) cu vinuri scumpe, în cinstea numelui său. Două zile am fost tot cu el şi tot el a plătit şi pentru mine con­sumaţia. Apoi şpinat ai.

Poate să mă duc şi pe la Angelina, cum ziceai, dacă mai pot avea ceva parale de la Mihalache, că de data asta am plecat la Carlsbad cu prea puţine parale – Knapp. Şi câte dracul de cheltuieli mai ai, multe curat date dracului.

Vă sărut,

George

[6]

 

Elena Coşbuc

 

Karlsbad, sâmbătă 2 aug. [1913]

 

Seara de ieri a fost cea dintâie şi cea din urmă, cum se vede, frumoasă aici. Peste noapte a fost o ploaie nebună, care continuă şi azi. E atât de urâtă vremea, că aproape nu vezi om pe străzi. Şi e iarăşi frig. E ca în zilele de noemvrie. Pleacă lumea, şi toţi au în gură vorbele: Es ist nicht zum aushalten! (Este insuportabil! – n.n.) Plec şi eu mâne, Duminecă, la Viena. Aş mai fi stat, dar mi-e cu neputinţă, mi-e frică să nu m-apuce vreo nevralgie. De altfel vreau să fiu în Viena mâne seară, căci – dacă nu va ploua în Viena – are să fie mare paradă şi iluminaţie, fiindcă luni e ziua lui Franz. N-am văzut niciodată în Beciu sărbătoarea nemţilor la 18 august.

Ieri nu vă ştiam adresa; azi am găsit scrisoarea ce mi-aţi trimis-o.

Stau în casă şi cetesc, şi mă uit cu disperare pe stradă cum plouă şi cum trece ici-colo câte un om sub uriaşa sa umbrelă. Şi cu toate acestea, nemţoaicele, cele cu farfurii la capul podului Stadpark^[10], sînt la postul lor, cu marfa lor de porcelan, şi nici dracul nu trece pe lângă ele. Iar la câţiva paşi, în ploaie, alte nemţoaice încarcă sticlele de apă de Carlsbad în camioane şi ţanc-ţanc! le sună regulata mişcare a mâinilor când isbesc sticlele numărându-le. Peste drum de Post-Hotel e Gartenzeile, casele sînt înalte, pe loc ridicat, aşa că am în faţă un şirag de ferestre deschise şi în toate câte un domn, câte o doamnă, câte doi, se uită şi ei ca mine pe stradă, cum plouă! În loc să fim prin pădure, pe cele poteci frumoase.

Banii de la Mihalache nu ştiu de ce nu mi-au sosit, şi sînt trimişi de miercuri. Dacă nu-mi sosesc până deseară, mai că îmi vine să-i las să vină şi să mi-i trimită portarul în Viena, căci aş vrea să fiu mâne seară în Viena, şi mi-e groază de ziua de mâne dacă va fi tot ca astăzi.

Vezi că scrisoarea asta ţi-o scriu numai fiindcă n-am ce face de urât. Aşa poznă de vreme şi să plăteşti starea pe loc aşa de scump! Să-l dai ciorilor de Carlsbad!

George

 

 

[7]

 

Elena Coşbuc

 

Vineri 15 aug. Karlsbad [1913]

 

E o ticăloşie de vreme aici, că-ţi vine să apuci câmpii. Plouă şi e frig. Eu stau tot în Lesezimmer^[11] şi la cafenea cu D-rul Vaida, care n-are nimic de lucru. Români nu sînt aproape de loc.

 

Nimic nou. Eu m-am înnoit cu două perechi de ochelari, Zwikeri, şi ochelari de pus după ceafă. Ochii însângeraţi dimineaţa îi aveam din cauza oboselii ochilor, la cetire seara. M-au costat aceşti ochelari 22 de coroane, că-s rogu-te de aur. Zwikerii îi port pe nas, pe drum şi nu prea ştiu să-i port.

Nu ţi-am scris de hainele cele din Braşov. Stofa e frumoasă, neagră cu nuanţa albastră închisă; haina e croită cam prea modern, deschisă cam larg, dar e bună. Pantalonii tot aşa. Dar vesta e rea. E prea scurtă. Voi proba în Viena la reîntoarcere să o schimb cu una colorată. Nu le-am purtat de loc, căci n-aveam când, din cauza frigului şi a ploii.

Eu voi mai sta până luni aici, deci încă trei zile. Mă voi duce la Angelina. Să-mi scrieţi acolo.

Din cauza vremii acesteia n-am avut nici plăcerea să stau să vă scriu. La prima (şi singura scrisoare, afară de asta) nu v-am ştiut adresa. Cred că aţi primit-o. Eu am primit de la voi numai două scrisori şi o cartă. De gulerele lui Alex: n-am să uit. Îi voi cumpăra din Viena. Şi gulere, şi piepţi, şi cravate.

Am făcut o baie şi acum sînt jos, în Wartesaal^[12], la băile de nămol. Şi vă scriu.

Cu mâncarea o duc rău. Nu ştiu ce să mai mănânc. Spanacul a mai încetat. În schimb e la modă salata de lăptuci, cu lămâie pe ea, fără untdelemn, fără sare, trei foarte mici felii – o coroană! Mi-e grozav de dor de fructe; sînt puţine aici şi enorm de scumpe. Un sfert de chilo prune obişnuite, cu 50 helleri; cinci greţari o prună! Compot aş mânca dacă ar fi făcut după lege, dar sînt două trei prune într-o porţie şi fierte în apă simplă, simplă, simplă din fântână, peste care presară apoi din zaharniţă puţin zahăr, şi gata compotul. E şi mizerie şi batjocură şi curată hoţie. Abia aştept s-ajung la Viena la compot şi la fructe!

Altceva ce să vă mai scriu. A fost o monotonie cumplită tot timpul. Mâne şi poimâne e ziua împăratului, şi plouă cu găleata. Azi era tombola mare! Grădinile sînt pustii, prin restaurante e gol, şi foarte prost le-a mers la Carlsbădeni anul acesta. În Caffe modern unde jucăm şach cu Dr. Vaida, sîntem zilnic între 2-5 numai noi trei (cu nevasta-sa) în toată cafeneaua. Şi plâng bietele fete chelneriţe, care n-au leafă şi trăiesc numai din bacşiş.

Vă sărut,

George

 

Vineri seara. Am uitat scrisoarea în buzunar şi abia mi-am adus aminte de ea când am intrat la otel, pe la 10 noaptea. Am găsit sub cheia mea trei scrisori, una de la voi, una de la Jorj al nostru şi una de la Mihalache. Jorj îmi scrie că s-a aprobat lotul de la Tismana şi să duce să-l îngrădească. Scrie că prin Bucureşti e căldură mare şi vreme bună. Mihalache îmi scrie că mi-a trimis bani (fiindcă-i cerusem şi-i aşteptam Marţi / 13 August st.n.) şi că n-a putut să mi-i trimită mai înainte, căci nu era în Bucureşti. – În scrisoarea de la voi aflu întrebarea dacă mănânc bine? Mănânc, mănânc foarte bine, şi iau cu foarte mare veselie cafeaua dimineaţa. La amiază iau meniu (cuverta a 3 cor. plus pânea şi vinul plus bacşişul face 4 cor.), seara mănânc mai totdeauna cu Vaida pe la Stadtpark. Astă-seară am mâncat singur la Elefant o şuncă şi Kaiserschmarrn^[13] (de astea n-am mâncat încă în sezonul acesta). Şunca a fost prea multă, dar am păpat-o şi nu i-am lăsat nimic în farfurie elefantului, decât grăsimea şi şoricul. Dar nu prea ştiu ce să mănânc, căci sînt tot aceleaşi şi aceleaşi fripturi. – Se pregătesc nemţii de ziua împăratului (deşi e Luni), dar astă seară au împodobit toate colonadele cu brazi. De seară azi s-a mai potolit frigul şi e senin; întâia seară senină pe care o văd. Îţi scriu cu ochelarii cei noi, pe nas; văd cu ei foarte bine la lampa electrică de deasupra capului. Odaia nu-i aşa de bună ca într-alte rânduri, e în etajul III, sau al patrulea rând. E spre soare şi elegantă, dar nu mi-e prietenoasă. E mai ieftină cu 5 coroane pe săptămână, decât cea de anul trecut (40 cor.) şi până la ea sînt 110 scări. Fireşte, mă urc tot cu ascensorul, dar le scobor cu picioarele.

Am fost într-o seară la Hamca, unde cântă băiatul dnei Pavel. Trage bine din vioară. Cu fata mă întâlnesc mai des pela Mühlbrun, pela ora 9 dimineaţa, căci eu mă duc târziu la adăpătoare, iar ea vine după ora 9, căci nu stă în Carlsbad, ci în Drahovitz, la marginea oraşului, şi cei ce nu stau în Carlsbad n-au voie să bea apă (asta e porunca, dar cine o poate controla?) din izvoare decât numai după 9. Am luat-o odată la cafea la Pupp şi am cinstit-o cu cafeaua.

Luni seara voi fi în Viena. Cred că voi putea să-mi iau de acolo un pardesiu englezesc. Scrieţi-mi la Angelina. Mă duc pe la ea şi pentru canonicul Domide^[14], să-mi isprăvesc cu traducerea studiului acela italienesc. Corecturile le-am primit, dar n-am avut poftă să le corectez.

 

 

[8]

 

Elena Coşbuc

 

Feldru, vineri 6 Sept. 1913

 

Dragă Elenă, am aşteptat de la voi o scrisoare, ca să ştiu cum stă Alexandru cu examenul. Îl face acum, ori mai târziu prin Octombrie, din cauza amânării cursurilor?

Eu sînt tot în Feldru – poimâine, duminecă, sînt aici de 4 săptămâni. Angelina^[15], cum ţi-am scris, a fost bolnavă de nevralgie costală. I-a trecut; dar puţin tot o mai ţine junghiul. A fost răcită. Duminecă (8 sept.) sau luni vom pleca din Feldru la Gherla şi voi sta – poate – vreo câteva zile. Nu cred că vom fi acasă în Bucureşti până pe la 15 sept. – Aţi plecat din Câmpulung? Nu ştiu ce vreme a fost pe acolo; pe aici s-a îndreptat vremea şi e foarte cald. Dacă scrisoarea mea vă află în Bucureşti şi credeţi că mai este timp ca să mă afle în Gherla, scrie-mi numai decât, ce faceţi şi ce rânduială e pe acasă? Ce e cu holera, şi cu frica de ea?

Vineri, azi-săptămâna, am plecat cu Angelina în Leşu. Am stat acolo până luni. Sînt sănătoşi, iar lucrurile, cum le ştii. Luni am plecat din Leşu în Parva la Vasile^[16]. Am stat în Parva până miercuri. La ei e pace, dar copii mulţi. Trei băieţi şi două fete. Băieţii cei mari, Anton de 9 şi Victor de 6 ani, sînt foarte cuminţi copii. Nu credeam că vor ieşi aşa de buni. Cel mai mic, Leon, de 2 ani, e foarte drăguţ şi cumplit de neastâmpărat, numai foc, un ştrengar şiret şi vesel. Dar nu poate încă vorbi deloc. Fetiţa cea mai mare e de vreo 5 ani, cea mai mică e în leagăn. Vasile o duce cu greu: satul mic, copii mulţi. Valeria a fost slăbită, din cauza stomacului, dar iarăşi e la loc, cu ale ei 120 de kilograme.

Mercuri seara am plecat în Hordou, cu Leon^[17] şi Vasile. Iar Angelina a venit din Feldru cu trăsura ei. Şi am fost astfel cu toţii în Hordou. Am dormit acolo şi Joi seara ne-am întors la Feldru. Am dormit la popa Iacob^[18], care are acum paturi mai cumsecade. În Hordou sînt toţi sănătoşi Gheorghe^[19] alui Aurel e teolog de anul II, fata, Veturia^[20], îşi aşteaptă peţitori, Iacob popa e încurcat cu episcopul şi aşa mai departe. Am tranşat apoi afacerea împărţirii pământului părintesc. Eu am luat, renunţând la alte părţi dintr-alte locuri, un loc mare de vreo 7 pogoane, loc de arătură şi de fân, aproape de sat, şi am lăsat să-l şi întăbuleze pe numele meu.

Prin Năsăud nu e nimic nou. Pe Haliţă^[21] l-au numit vicar. Jubileul liceului nu se va face în Octomvrie. Nu ştiu de ce nu. Prin Bistriţa n-am fost.

Angelina are o enormă cantitate de prune în grădina ei. Va face magiun, mai din vreme, ca să ni-l tremetă în Bucureşti. Şi mere are destule. A mai cumpărat bucăţica aceea ce era vecină grădinei şi-i făcea locul strâmt. Acum grădina e mai largă. – Ceilalţi în Feldru sînt sănătoşi: şi neamţul român, şi popa, şi familia doamnei Bancu.

Aşadar, până pe duminecă (15 sept.) voi fi poate prin Gherla. Deci probează şi-mi scrie vreo carte poştală.

Am auzit şi noi, cam târziu, marţi, de moartea bietului Vlaicu^[22]. Din gazete însă ştim foarte puţin (căci din România nu e niciuna, nici la cazina din Năsăud), ci lucruri spuse în multe feluri. Dar ieri, Joi, şi în Năsăud şi în alte sate de-aici preoţii au lăsat să tragă clopotele după mort, pe la 4 d.a. pentru Vlaicu, şi li s-a explicat oamenilor cauza tragerii clopotelor.

Până la revedere vă salut,

George

 

Transcrierea şi note: Laura Goia.

Colaţionarea scrisorilor pentru tipar şi note: Oana Goia şi László Fogarasi.

 

În numerele viitoare ale revistei, vom continua să publicăm corespondenţă din Fondul Coşbuc.

 

^[1].    Constantin Sfetea (1863-1924), fratele soţiei Elena, librar şi editor, directorul Institutului Grafic „Progresul“ din Ploieşti, fondatorul editurilor „Librăria Şcoalelor“ şi „Cartea Românească“.

 

^[2].    Cu ocazia Centenarului „George Coşbuc“, Constantina Brezu publică în premieră scrisoarea în revista „Gazeta literară“, 13, nr. 37, 1966, p. 6, cu următoarea precizare: „Perioada de pregătire a revistei Vatra, apărută în anul 1894, avîndu-i ca directori pe I.L. Caragiale, loan Slavici, George Coşbuc şi editor pe C. Sfetea, este consemnată în scrisoarea datată 20 octombrie 1893 (M.L.R. inv. 1100). Ea este de fapt un fel de contract între cei trei scriitori şi editor“.

 

^[3].    Petre Gârboviceanu (1862-1934), profesor şi director al Şcolii Normale Bucureşti, al „Societăţii pentru învăţătura poporului român“, profesor la Seminarul Central ortodox din Bucureşti, membru în consiliul permanent de instrucţiune şi preşedinte al consiliului de redacţie al revistei populare „Albina“.

 

^[4] .   Local bucureştean faimos, pus pe picioare de ardeleanul Nicolae Mircea, în 1899.

 

^[5].    Alexandru Coşbuc (1895-1915), fiul poetului.

 

^[6].    Soţia lui George Coşbuc şi sora librarului şi editorului Constantin Sfetea.

 

^[7].    Tirol – stat federal situat în vestul Austriei.

 

^[8].    Poetul George Coşbuc şi soţia sa Elena trimit o carte poştală din Tirol fiului Alexandru în vârstă de 7 ani, scrisă cu majuscule, într-o manieră astfel încât micul Tandu să înţeleagă mesajul. A fost încadrată la scrisorile trimise de poet cu menţiunea că grafia rămâne încă subiectul unei analize, dacă este a poetului sau a soţiei sale. În cadrul corespondenţei nu se mai regăsesc scrieri epistolare similare.

 

^[9].    Strada Parcului.

 

^[10].   Parcul oraşului.

 

^[11].   Sală de lectură.

 

^[12].   Sala de aşteptare.

 

^[13].   Un fel de omletă dulce, sfărâmată în tigaie.

 

^[14].   Octavian Domide (1869-1949), om politic, teolog, profesor şi traducător.

 

^[15].   Angelina Pop (1858-1939), sora poetului.

 

^[16].   Vasile Coşbuc (1879-1954), nepotul poetului din partea fratelui Leon Coşbuc, preot greco-catolic în parohiile Parva şi Leşu.

 

^[17].   Leon Coşbuc (1847-1922), fratele poetului, preot greco-catolic în Leşu.

 

^[18].   Iacob Pop, văr cu poetul, preot în Hordou.

 

^[19].   Gheorghe Coşbuc, nepotul poetului din partea fratelui Aurel, ulterior preot greco-catolic în Hordou şi Parva.

 

^[20].   Veturia Coşbuc, nepoata poetului din partea fratelui Aurel.

 

^[21].   Alexandru Haliţă (1862-1933), vicar foraneu greco-catolic al Rodnei, paroh al Năsăudului şi profesor la Gimnaziului Superior greco-catolic din Năsăud.

 

^[22].   Aurel Vlaicu (1882-1913), inginer, inventator şi pionier al aviaţiei române şi mondiale.