Astăzi, hodie, pot prinde clipele
ca pe nişte degete ruginii de castan, tălpi din tei,
bucăţi de Osiris, strângându-le,
reînchegând lumea, din haosul ei.
în timp ce privighetoarea încă-şi clăteşte melismele
din gâtlej, de lângă ea privesc spre pământ.
O, realitate,
realitate totuşi posibilă,
abia te mai vezi
dintre atâtea frunze şi cânt.
încetinesc prăbuşirea în lumea fără cuvinte,
reîntorcându-le-n vise care dansează deasupra
fântânii ţâşnitoare
cu bazine suprapuse, ca viaţa
deopotrivă curgând şi stagnând,
primind şi dăruind mai departe.
Astăzi, hodie mă bucur de transparenţa,
de aurul apocaliptic al curgerii –
deschid uşa chiliei,
năvăleşte strălucitoare spes mundi.
Brânduşe de primăvară tot mai departe prin zile
ca pânzele corăbiei, ca vălul miresei.
Am cumpărat bulbii demult, pe o insulă,
şi acum îmi albesc grădina, corectură a lumii:
Corectează brânduşile violete,
ştergând cearcănul lor de semne-ale patimii.
Se aude zumzetul fin, şlefuirea
pulberii albe peste cuvinte.
Apoi înţelegerea lumii năvăleşte deodată,
exact când aveam mai multă nevoie de ea.
De lângă ţărmul pe unde umblase Kavafis
cu mâini la spate sub laurii-n floare,
şi înaintea lui, Bonaparte,
şi înaintea lor, Alexandru cel Mare
coborând sub valuri într-un clopot de sticlă
să vadă ginnii adâncurilor,
şi atâţia alţi eroi neştiuţi,
de lângă scrieri neînţelese şi sparte,
întoarse către infinitul rostirii,
privesc acum stelele care ridică-n văzduh
faptele eroilor
de sub pământ.
Tot mai mulţi devin vegetarieni
din drag de jivine, tot mai mulţi
văd în lumea mai străvezie
duhul, mai clar. Tot mai mulţi
caută armonia din jur. Nada Brahma.
Doar unii-n scrâşnet vând fierul drept aur,
negustorii războaielor, care încă nu au aflat
că începe epoca Vărsătorului.
Deja trenul s-a pus în mişcare.
Poate că s-o fi pus în mişcare,
dar deocamdată
o ia înapoi.
Cuvinte în aura lor de aur, peruzele din cetatea lui Constantin,
ca talismanele cumpărate de cruciaţi la Ierusalim,
gravuri persane din minele de smarald,
persană sau persil, roze sau nevroze,
plăsmuire sau măsluire, tropi sau mizantropi,
ibisul zburător, Ibycus zicător,
vindecătoare, incerte speranţe, certe balanţe,
clinchetiri ciocnindu-se-n ape adânci,
scoase-s de timp din mâneci de strai schimbător,
căci iubita des cântă
pe când baba descântă.