James Fenton
James Fenton s-a născut în 1949 şi a studiat la Magdalen College, Oxford. A publicat versuri, critică de teatru, reportaje, critică de artă, prelegeri, librete şi adaptări. De asemenea, a alcătuit diverse florilegii (din lirica lui William Blake, Samuel Taylor Coleridge, D. H. Lawrence) şi a editat The New Faber Book of Love Poems (2008). Aceste şapte Spanish Songs au apărut iniţial în 2012, în antologia Yellow Tulips: Poems 1968-2011, fiind reluate patru ani mai tîrziu, cu modificări şi într-o ordine diferită, alături de alte şapte cîntece, în Don Quixote: A Play with Songs Adapted from the Novel by Miguel de Cervantes Saavedra, dramatizarea pe care a făcut-o pentru Royal Shakespeare Company.
Cîntece spaniole
- Soldatul şchioapătă pe drum
Soldatul şchioapătă pe drum,
Hagiu‑n han s‑a dus,
În spate cu poveşti duium.
Un basm ei au de spus.
Unul se‑ntoarce zbuciumat.
Altul – de la război.
Vin dă‑le. Răni ţi‑or arăta
Sub stele, amîndoi.
La focul nopţii trăncănesc
Şi vinul i-a deschis.
Pe mine‑n seamă nu mă iau.
Păţanii n‑am de zis.
La sud de stele, Africa.
La nord – ţinuturi reci.
Pe căi de gheaţă n‑am trecut,
Nici mări fierbinţi în veci.
La focul nopţii trăncănesc.
Eu îi ascult zăcînd.
Luna de sus zîmbeşte iar,
Pe cer – stele arzînd.
Luna de sus priveşte iar,
Pe cer – stele arzînd.
- Balada corbului
O din arc îţi leapădă săgeata.
Ea către ceruri n‑a ţintit.
Căci corbul e o pasăre măreaţă.
Regele Arthur n‑a murit.
Corbul e o pasăre măreaţă.
Regele Arthur n‑a murit.
De Merlin Regele a fost vrăjit,
Cînd inima‑i s‑a frînt de‑amar.
Regele‑Arthur zbură din Camelot,
Corb negru ca un porumbar.
A plîns cînd a zburat din Camelot,
Corb negru ca un porumbar.
Din Englitera Regele zbură
Şi‑ajunse pe un loc viran.
Lîngă un pom văzu un cavaler
Sub soarele hispanian.
Lîngă un pom culcat stă cavalerul
Sub soarele hispanian.
Priveşte, priveşte, Sir Lancelot,
Priveşte drept la pomu‑acel.
Sînt Arthur, regele tău corb,
Tu însă nu mi‑ai fost fidel.
Regele corb, măreţul tău prieten,
Tu însă nu mi‑ai fost fidel.
Eu nu sînt mort, corbul a spus.
Voi fi Rege înc‑o dată.
Dar tu vei muri într-o bună zi
Sub soarele hispanian.
Ingrat vei muri într-o bună zi
Sub soarele hispanian.
- Străjerul
În toiul nopţii mă trezesc.
Un leaţ iese din grătar.
Ce‑aud în van? Motan? Guzgan?
Din toată inima‑i urăsc.
Ce treabă au de umblă‑acuma iar?
Ce spui de‑acel bărbat
Retras într‑un colţ ferit?
Ce scorneşte şi‑mi urzeşte?
Ce plan? Ce-a aranjat?
Ce gînduri are stînd la străjuit?
Noaptea se lasă pe casă.
Un vaier în aer era.
Stîrnind cea mai spălăcită grimasă.
Curînd va dispărea.
Dar şi cînd dispare,
Iar bezna‑i la zenit,
El străjuieşte în continuare.
Acasă n‑a fugit.
Străjerul din piaţă
Pe iubiţi îi mînă.
Extazul li se vede pe faţă.
Ura se amînă.
Ura n-are ogor,
Nici soaţă vreuna,
Iar cînd urăşti timpul trece uşor
Şi-i rece ca luna.
Deşi urc pe munţi mereu,
Sau merg pe-un drum dosit,
Nu voi scăpa de inamicul meu,
Străjerul nepoftit.
În fanarul funingiu
Şi-n liniştea mersului,
Întrezăresc un ochi şi sar ca ars de viu
La pasul străjerului.
- O du-te la poartă
O du‑te, mamă, la poartă, du‑te la poartă
Şi priveşte‑n ochii fiului tău.
Spune‑mi rămas‑bun în timp ce departe‑s purtat
Şi iartă‑mă pentru ce‑am făcut rău.
Veghează pînă mă‑ntorc de pe drumul cel strîmb
Şi iartă‑mă pentru ce‑am făcut rău.
O du-te, frate, de pe grui, du-te de pe grui
Şi din ţarc tu cheamă-ţi jos turma.
Mîngîie‑ţi mama şi rămîi alături de ea,
Unde tatăl tău zace acuma.
Rămîi alături de ea prin arşiţa nopţii,
Unde tatăl tău zace acuma.
La cap i‑au pus un burete‑nmuiat în oţet,
Sîngele i‑au stors într‑o cupă.
Toată ura s‑o cureţe din inima lui
Şi fierea din suflet s‑o stoarcă.
Tot amarul să-l cureţe din inima lui
Şi răzbunarea din suflet s‑o stoarcă.
O galeră pleacă îndată pe-o căldură turbată.
Unei vîsle îi curm aşteptarea.
Iar legea galerei sînt lanţul şi biciul,
Lanţul şi biciul şi marea.
Osîndit sînt prin lege să‑ndur lanţul şi biciul.
Prin lege, în lanţ să-ndur marea.
O du‑te, mamă, la poartă, du‑te la poartă
Şi priveşte‑n ochii fiului tău.
Sînt mort, sînt mort cum e tata, de mine ucis.
Iartă‑mă pentru ce‑am făcut rău.
Osîndit sînt prin lanţ pe corabia morţii.
Iartă‑l, o, mamă, pe mort fiul tău.
- Trezeşte-te
Încotro te îndrepţi? O suflet chinuit,
În somn te‑am auzit duşmănos
Cum strigai, răstindu‑te la un vrăjmaş.
O mînă te trăgea mereu,
O mînă te trăgea în jos, tot mai în jos.
Era un mal de rîu? Un ţărm era?
Căutarea părea că‑ţi opreşti
Şi m‑am temut să te trezesc ’nainte ca
Să goneşti mîna aceea,
Să goneşti mîna şi să poţi să te-odihneşti.
Văd c‑ai biruit. M‑am temut atîta.
Moartea în vise vine aproape
Şi lupţi de unul singur cu umbra ta,
Lupţi pe ţărmul părăsit,
Lupţi pe ţărmul părăsit şi lîngă ape.
Te văd agitat. Călărind către graniţă,
De parcă te-ntorceai liberat,
Ducînd învoiala Morţii în raniţă,
Iar viaţa nu-i altceva,
Iar viaţa nu-i decît un răstimp amînat.
Trezeşte‑te, eşti acasă.
Trezeşte‑te, eşti acasă, răul s‑a amînat.
- Noaptea coboară ca o manta
Noaptea coboară ca o manta.
Lumina s‑a pierdut la apus.
Oile‑s liniştite în ţarc.
Iubitu‑i la sînul unde l‑am pus.
Dormi, dormi, iubitul meu dulce.
Pruncul veghează‑n pîntece.
Vin zorii şi te vei duce.
M‑a iubit mai mult pe‑nserat
Decît a făcut‑o pe zi.
Nici nu freamăt de teamăt,
O să plece cînd s‑o trezi.
Dormi, dormi, iubitul meu dulce.
Pruncul veghează‑n pîntece.
Vin zorii şi te vei duce.
Căci iubirea este a nopţii,
Cum lupul e‑al codrului mare.
Un bărbat se mişcă prin beznă,
Precum o vulpe la vînătoare.
Un sărut poa’ să‑năbuşe‑un plîns,
O gură – să sufoce poate.
Iubirea – să frîngă o viaţă.
Iubirea dă un dar de moarte.
Iubirea – să frîngă o viaţă,
Cum un rod poate frînge un pom.
Pruncul pe care ţi‑l port
Va‑nsemna moartea mea.
Chipul o să ţi‑l speli la fîntînă.
O să te‑ntorci spre soare‑răsare.
Îţi voi gusta cel din urmă surîs,
Ca un adio dintr‑o suflare.
Dormi, dormi, iubitul meu dulce.
Pruncul veghează‑n pîntece.
Pruncul veghează.
Creanga se‑ncovoiază.
Vin zorii şi te vei duce.
- Pe bărbie m-am născut cu o pată
Pe bărbie m‑am născut cu o pată.
La coteţ m‑am născut, lîngă bălegar.
Mama: Fiule, te‑am zămislit desfrînată.
Tata: Băiete, tu te‑ai născut în găleată
Şi‑ar fi bine să te‑nveţi cu beleaua odată.
Priveşte viaţa cu ochi de jugănar –
De bine, de rău –
Priveşte viaţa cu ochi de jugănar.
Aşa c‑am deprins arta jugănirii,
Cînd la porc mi‑au arătat cum se face.
E‑un lucru simplu, care nu‑i în contra firii,
Căci doar o tăietură‑i menită pătimirii.
Dar cît priveşte trebile iubirii,
Sînt chiar voios că m‑au lăsat în pace –
De bine, de rău –
Sînt voios că m‑au lăsat în pace.
Mai mult decît destul mi-au lăsat,
Iar mulţi şi-au găsit un amor.
Deşi nu-s manierat şi nu mă port delicat,
Dacă o fată-are poftă de ceva pipărat,
Cu tot ceea ce trebuie sînt bine înzestrat
Şi-s fericit să fiu de-ajutor –
De bine, de rău –
Sînt încîntat să fiu de-ajutor.
Dacă femeile ies în stradă
Cînd jugănarul suflă‑n fluerici
Şi văd cum scrutătoare mi‑aruncă o ocheadă
Şi‑o vorbă nu lesne de repetat las să cadă
Şi‑mi strecoară cînd şi unde‑ar vrea să mă revadă,
Să am regrete că m‑am născut aici? –
De bine, de rău –
Să am regrete că m‑am născut aici?
Pe bărbie m‑am născut cu o pată.
La coteţ m‑am născut, lîngă bălegar.
Mama: Fiule, te‑am zămislit desfrînată.
Tata: Băiete, tu te‑ai născut în găleată
Şi‑ar fi bine să te‑nveţi cu beleaua odată.
Priveşte viaţa cu ochi de jugănar –
De bine, de rău –
Priveşte viaţa cu ochi de jugănar.
Prezentare şi traducere de George State