Fanny Howe s-a născut în 1940, a studiat trei ani la Stanford şi a predat la mai multe universităţi americane: Tufts, Columbia, Yale, MIT, Georgetown. A publicat numerose cărţi: poezie – amintesc, dintre cele cam 20 de volume apărute de la debutul din 1970, cîteva: One Crossed Out (1997), Gone (2003), On the Ground (2004), The Lyrics (2007) şi Come and See (2011) –, romane şi povestiri – peste 30 de titluri, menţionez doar The Lives of a Spirit/Glasstown: Where Something Got Broken (1987/2005) – şi eseuri: The Wedding Dress: Meditations on Word and Life (2003), The Winter Sun: Notes on a Vocation (2009) şi The Needle‘s Eye: Passing through Youth (2016). Poemele traduse aici au fost selectate din culegerile sale de versuri cele mai recente.

 

Singurătate

 

Singurătatea nu-i un accident sau o alegere.

E un însoţitor nepoftit şi de neînlăturat.

Se strecoară lîngă tine atunci cînd nu-ţi dai seama că o

alegere pe care-o faci va avea consecinţe.

Nu-ţi face niciun bine, chiar dacă e ca unul dintre

elementele din lume fără de care nu poţi exista.

Te ia de mînă şi se plimbă cu tine. Se culcă

cu tine. Stă lîngă tine. E la fel de-ntunecată ca o umbră,

dar are o alcătuire cunoscută.

Înoată cu tine şi se leagănă pe scăunele.

Urcă pe bac şi se sprijină de tejgheaua motelului.

 

Nimic de seamă nu se-ntîmplă ca urmare a singurătăţii.

Defectele de caracter îţi rămîn la fel. Încă te-ntîlneşti

cu prietenii şi petreci cîteva ore agreabile la ei,

dar trebuie să pleci de-ndată ce-o auzi chemîndu-te.

Ea te cheamă. Iar tu urci scările docil,

împingînd deoparte cărţile şi-nsemnările, s-o înştiinţezi că

te-ai întors la ea, că totu-i bine.

Dacă nu răspunzi chemării ei, simţi că se va cufunda

într-o seriozitate-adîncă şi se va poticni.

 

De la singurătate înveţi foarte puţin. Te trage

înapoi, te descurajează.

 

E dovada unei făgăduieli niciodată făcute, însă ţinute:

voi merge acasă, acum şi mereu, în solitudine.

 

Şi după aceea singurătatea te va însoţi în

orice aeroport, gară, staţie de autobuz, cafenea, cinematograf,

în avioane şi-n automobile, încăperi ciudate şi

birouri, săli de clasă şi biblioteci, şi se va sprijini de

braţul tău ca o cutumă.

Nu-i însă o cutumă şi nimeni n-o poate vedea.

 

E datoria ta, iar însoţitorul tău se culcuşeşte

lîngă tine.

Îi eşti credincios deoarece a fost singura făgăduială pe care-ai

făcut-o în cele din urmă, cînd nu mai era necesar.

 

Ai priceput, după mulţi ani, de ce ai ales-o, vrei

să-i ceri să plece?

Cum o vei înlocui?

Nu, a-i spune la revedere ar fi mult prea penibil.

De ce?

În primul rînd, s-ar putea să plîngi.

Căci ruşinea şi singurătatea sînt aproape una.

Ruşinea de-a vieţui, în primul rînd. Ruşinea de-a fi

vizibil, de-a ocupa spaţiu, de-a inhala nişte văzduh,

de-a dormi-ntr-un pat întreg, de-a cere-o cotă-parte.

 

Singurătatea-i resimţită la fel de mult ca ruşine, întotdeauna pare

să mai aibă nevoie de puţin timp pentru sine.

 

 

Vai

 

Ţie, ce-i fericirea?

 

Ţigle negre şi panta

norilor striaţi.

 

Curcubeul unui copil,

cu o casă dedesubt.

 

Haine-n maşina de spălat

fojgăind toată noaptea.

– Second Childhood (2014)

 

 

Filofanie

 

Clinchetul ploii are un înţeles personal.

Ăsta-i momentul să meditezi sau să-ţi notezi visele.

Însă-ndrăgostitul nu le poate face, poate doar să se plimbe

Dintr-o cameră-n alta, încercînd să nu verse ceea ce-i atît de preţios.

 

În juru-ndrăgostitului sînt nenumărate sunete.

Gîndurile sclipesc, răzbind ca apa.

Forme, contururi, culori, staţii sînt preamărite dimineaţa.

Indescifrabile, aproape transparente.

 

Frica de-a pierde se-nrădăcinează-n sîngele îndrăgostitului.

Se formează cuvinte, interpretări.

 

Miracole: nimeni acolo unde-a fost cineva.

Cineva aici unde n-a fost nimeni.

 

Aştrii care sclipesc sînt cărbuni şi scîntei,

De parcă experienţa vădită purifică existenţa.

 

Experienţa a fost totul pentru mine.

(Asta ar spune cineva lipsit de educaţie.)

 

Fiecare cuvînt trebuie să provină direct din faptele mele.

Dar cunosc şi dificultatea.

Cine va crede ceea ce fac?

 

 

Filozofia nopţii

 

Filozofia nopţii devine teologie:

N-am văzut de secole asemenea-ntuneric.

 

Orice gînd condensat într-o moarte înaintea muririi.

Apoi un strigăt: cine?

– Love and I (2019)

 

Prezentare şi traducere de George State