în ziua de 24 februarie 2022 mă duceam la biroul de paşapoarte
cu un taxi
habar nu aveam că nu foarte departe
începuse un război şi că oameni ca taximetristul şi ca mine
mureau acolo sub tirul artileriei ruseşti şi că bombe
le cădeau în cap din cerul fără nici o urmă de nor
astfel începe o poveste care se poate transforma în altceva
astfel se termină o altă poveste
care s-a şi transformat în ceea ce n-am fi crezut niciodată
că se poate
oamenii oamenii oamenii îmi spuneam
sunt aceiaşi şi în bombardiere şi dedesubt
şi în spitalele care ard acolo jos din cauza celor de sus
de mai bine de un an douăsprezece luni
treisute şaizeci şi cinci de zile
opt mii şapte sute şaizeci de ore
cinci sute douăzeci şi cinci de mii şase sute de minute
şi aşa mai departe
cei care ieri trăiau şi se mai bucurau de viaţă
acum îşi spun că mai bine nu se năşteau
acolo nu foarte departe a început un război
şi nici Dumnezeu nu ştie când se va termina
iar noi
uite domnule
stăm aici şi ne facem că poezia
că poeţii
că totul nu e decât iluzie
iar lumea se învârte iarăşi în jurul soarelui
cu toate războaiele noastre cu tot
cu amorurile noastre cu tot
pfui
parcă spui
mai bine era
şi nu mai ştii cum să continui
pentru că ştii că nu mai există nici o continuare
şi că dacă ar exista
ea nu ar aduce decât un alt dezastru
acum paşaportul ăla mi-ar fi de folos ca să aterizez pe alt ţărm
dar care
dar care
dar care
aud în spatele meu
această mereu repetată-ntrebare
22 februarie 2023
anii trecuseră demult
se mai vedea urma lor
în depărtare
ca un fel de nor fumuriu
acolo să fi fost
tot ceea ce
şi tot ceea ce nu
şi tot ceea ce va
întrebai
întrebam
iar răspunsul venea
fără veste
cândva când
fumul timpului unduia
acum
într-o depărtare necunoscută
spre care
ne îndreptam
mută cohortă
acolo să fii
acolo să nu fii
iar fumul părea că mişcă
uşor
lumina invizibilă
sub care noi
fie cum spuneţi
voi în tăcere
fie cum credem cu toţii
fără cuvinte
şi fără voie
aşa să se-ntâmple
dar numai o dată
o dacă
24 ianuarie 2022
la început vezi numai o fereastră
prin care ţi se pare că poţi să te uiţi
şi asta durează
pe urmă fereastra tot creşte tot creşte
încât te miri şi tu cât e de mare acum
că doar nu eşti în ţările de jos
iar la urmă
ce să vezi
fereastra e demult o uşă deschisă
lângă care stă nimeni
şi-ţi spune poftiţi vă rog poftiţi
fără frică
în toate limbile pământului
7 august 2022
villon se întreba
dar ştiţi desigur întrebarea lui
şi totuşi am să v-o mai spun o dată
mais où sont les neiges d’antan
iar eu mă-ntreb din când în când
ca un imitator al lui târziu
dar unde-s domnişoarele d’antan
în ce sicriu
apoi mă-ntorc cu faţa la oglinzi
şi corectez această întrebare
dar unde-i tânărul de altădată
unde-a plecat şi cu ce fată
e el acolo încotro mă duc şi eu
atât de simplu şi atât de greu
eheu
(cu semnul întrebării subînţeles)
2 iulie 2022