W.S. MERWIN (II)
W.S. Merwin (1927-2017) a publicat – între debutul cu A Mask for Janus (1952) şi Graden Time (2016) – peste 20 de volume de versuri, şapte de proză şi (singur sau în colaborare) numeroase traduceri – amintesc aici doar East Window: The Asian Translations (1998) şi Dante, Purgatorio (2000) –, cărţi pentru care a primit majoritatea premiilor literare importante din SUA. În româneşte au apărut, în traducerea lui Constantin Abăluţă şi Ştefan Stoenescu, Poemele deceniului şapte (Bucureşti: Univers, 1977), o antologie lirică, şi, în reviste, alte cîteva texte.
Poemele care urmează au fost selectate din The Shadow of Sirius (2008), volum căruia i s-a decernat un an mai tîrziu prestigiosul Pulitzer Prize.
Plecare
Numai oamenii cred
că există un cuvînt pentru-adio
avem unul în oricare limbă
unul din primele cuvinte-nvăţate
e făcut din salut
dar toate astea se duc
mîna fluturînd
chipul persoana locul
animalul ziua
lăsînd cuvîntul în urmă
şi ce-a fost menit vorbei
O scrisoare lui Su Dongpo
Aproape o mie de ani mai tîrziu
îmi pun întrebări aidoma celor
la care tu însuţi te tot surprindeai
reîntorcîndu-te mereu de parcă
nimic nu s-a schimbat exceptînd tonul
ecoului lor devenind mai profund
şi ceea ce ştiai despre venirea
vîrstei mature pînă să-mbătrîneşti
nu ştiu deloc mai mult în clipa-aceasta
ca tine pe vremuri despre ceea ce
ai întrebat în timp ce eu stau noaptea
deasupra văii domoale cugetînd
la tine aflat pe rîul tău acea
străluminare selenară-n visul
unor păsări ale apei şi aud
tăcerea urmîndu-ţi întrebările
cît de bătrîne-s întrebările acum
Către Paula într-o primăvară tîrzie
Dă-mi voie să-mi închipui că ne vom întoarce
cînd o să vrem şi va fi primăvară
vom fi nu mai bătrîni decît eram tot timpul
roasele mîhniri se vor fi-ntins ca primul nor
prin care dimineaţa-ncet îşi vine-n fire
iar vechile oprelişti în contra celor morţi
vor fi căzute-n mîna celor morţi în fine
lumina va fi-ntocmai ca astăzi în grădina
făcută-aici în anii-aceştia împreună
de înserări îndelungate şi uimire
Nocturnă II
August soseşte-n întuneric
nici măcar n-am adormit şi e aici
cu o rafală de ploaie foşnindu-i în faţă
cum poate fi atît de tîrziu dintr-odată
undeva Perseidele cad
spre noi deja cu o viteză ce ne-ar
mistui de vii dacă-am putea-o crede
însă-n tăcerea de după ploaie
de auzit sînt numai stropii care cad
pe rînd de pe vîrfurile frunzelor
în noapte iar eu zac în întuneric
dînd ascultare-aducerii aminte
în timp ce noaptea trece-n zbor cu noi în sine
Lumină de ploaie
Mereu aştrii veghează din vechime
mama-mi spusese eu am să plec acum
cînd singur o să fii tu vei fi bine
dacă vei şti sau nu tu o să ştii
priveşte-n zori pe ploaie vechea casă
florile toate-s forme ale apei
printr-un nor alb soarele le-aminteşte
atinge-ntinsul pestriţ al dealului
şterse culorile vieţii de apoi
acolo mult înainte să te naşti
vezi cum se deşteaptă fără de-ntrebări
chiar dacă lumea-ntreagă e în flăcări
Prezentare şi traducere de George State