RADU COSAŞU, „SUPRAVIEŢUIRI“ ALĂTURI DE PETRU DUMITRIU
DOSAR: PETRU DUMITRIU
În dosarul numărului 1 din 1990, Radu Cosaşu a publicat trei splendide fragmente despre Petru Dumitriu, extrase din prozele sale din ciclul Supravieţuirilor. La acestea se mai adaugă încă două părţi care nu mai aparţin naratorului, ci chiar autorului. Reproducem, odată cu sigla de atunci a rubricii, aceste ultime fragmente autobiografice.
Am fost dintre cei care m-am bătut să fac parte din seminarul lui de măiestrie literară şi de balzacianism de la Şcoala de literatură (şi n-am reuşit), seminar în care desena pe tablă schema tensiunilor din Comedia umană. Erau oameni care îşi făceau schema romanelor lor, aşa cum îi învăţa Petru Dumitriu, legîndu-le în dosare de grosimea unui deviz pentru un baraj. Petru Dumitriu ne înnebunea pe toţi. Încă şi azi discut despre Petru Dumitriu fascinat ca o fecioară debutantă într-un cenaclu. M-am uitat o dată cu această privire înăuntru la Capşa, unde la o masă Petru Dumitriu şi Marin Preda discutau agitînd furculiţele. Am aflat – şi nu prin chelneri – că puneau la cale, ca la Ialta, împărţirea literaturii române între ei doi: unul lua boierii şi burghezia, iar celălalt ţăranii. Am fost o generaţie împărţită în fascinaţia simultană pentru Petru şi Marin. Şi mai ţin minte, nu pentru că aş fi bătrîn şi zaharisit, că unul din prozatorii Bucureştiului s-a despărţit de el, la Paris, plîngîndu-i pe umăr: cui ne laşi, Petrule? Ceea ce nu l-a împiedicat să uite, întors la Bucureşti, de unul din puţinele lui hohote de plîns sincere.1
*
Am citit abia anul trecut Incognito. Cred că una din cele mai mari nedreptăţi făcute, dinafară şi dinăuntru, este de-a nu aşeza Incognito pe locul care i se cuvine: este prima carte (1962) de maximă expresivitate despre disperarea intelectuală din România, cartea care are la bază această ecuaţie ce multă vreme ne va mai rămîne de dezlegat. Personajul principal strigă: „Sînt comunist, pentru a rămîne burghez!“ Nimeni pînă la Petru Dumitriu nu a prins această tragedie descoperită în pactul său de scriitor cu Diavolul. Incognito are un capitol despre o adolescenţă trăită la marginea Dunării, care se înscrie între marile pagini ale prozei româneşti.
1. Aluzie la Eugen Barbu. (nota red.)