W.S. Merwin (1927-2017) a publicat – între debutul cu A Mask for Janus (1952) şi Graden Time (2016) – peste 20 de volume de versuri, şapte de proză şi (singur sau în colaborare) numeroase traduceri – amintesc aici doar East Window: The Asian Translations (1998) şi Dante, Purgatorio (2000) –, cărţi pentru care a primit majoritatea premiilor literare importante din SUA. În româneşte au apărut, în traducerea lui Constantin Abăluţă şi Ştefan Stoenescu, Poemele deceniului şapte (Bucureşti: Univers, 1977), o antologie lirică, şi, în reviste, alte cîteva texte.
Poemele care urmează au fost selectate din The Shadow of Sirius (2008), volum căruia i s-a decernat un an mai tîrziu prestigiosul Pulitzer Prize.
Tu care cîndva mi-ai cîntat cîntă-mi acum
lasă-mă să-ţi aud sunetul prelung şi înalt
trăieşte-n continuare cu mine
astrul se stinge
gîndul mă poate purta mai departe dar uit
oare m-auzi
oare încă m-auzi
cadenţa ta oare
îşi aminteşte de tine
o suflu al zorilor
cîntec în noapte cîntec în zori
cu mine duc
tot ceea ce nu ştiu
chiar nimic n-am pierdut
dar acum ştiu mai bine
decît să te-ntreb
unde-ai deprins muzica-aceea
de unde-i vine orice frîntură
cîndva trăiau lei în China
voi asculta pînă cînd flautu-ncetează
şi lumina-mbătrîneşte iar
Cine credeam că asculta
cînd scriam cuvintele
cu creionul la început
cuvinte de pus
pe note care nu-mi erau cunoscute
iar persoane ce nu-mi erau cunoscute
le vor citi şi vor sta-n picioare să le cînte
cunoscîndu-le deja
în timp ce cîntă ele n-au niciun nume
De-a lungu-ntregii tinereţi te-am căutat
neştiind însă ce anume-am căutat
sau ce nume să-ţi dau cred că nici măcar nu
ştiam că am căutat cum aş fi putut
să te fi cunoscut atunci cînd te-am văzut
în repetate rînduri cînd mi-ai apărut
odinioară goală oferindu-te
cu totul în clipa-aceea şi m-ai lăsat
să te miros să te ating să te gust ştiind
nu mai mult decît ştiam eu şi numai cînd
am început să cred că te voi pierde te-am
recunoscut atunci cînd tu erai deja
memorie şi depărtare rămînînd
a mea-n feluri ce mă-nvaţă să-ţi simt lipsa
din ce nu putem păstra aştrii sînt creaţi
Cînd vine vremea urmez cîinele negru
în bezna care este raţiunea zilei
acolo pot zări doar cîinele cel negru
pe care-l ştiu mergîndu-mi înainte
în urmă neprivind ah e cîinele negru
în care-acum mă-ncred la rîndu-mi după anii
cînd s-a-ncrezut în mine el cîinele negru
prin vîrsta cea de strălucire şi prin umbră
mai mult chiar în orbirea lui cîinele negru
unde-ale-ntunecimii-odăi erau ştiute
şi nicio teamă nu-i stîrneau cîinelui negru
ce mă conduce-atent urcînd treptele oarbe
după Hadrian
Suflet mic puiuţ pe drum
micule hoinar
în ce loc vei sta acum
stins de tot singur de tot
după felul cum
obişnuiai să-ţi rîzi de toate
Prezentare şi traducere de George State