Balázs Imre József s-a născut la 9 ianuarie 1976 la Odorheiu Secuiesc. Absolvent al Facultăţii de Litere, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca (1998, secţia maghiară engleză). Doctor în filologie la UBB Cluj (2004). Redactor-şef al revistei „Korunk“.
A debutat cu versuri în revista Helikon în 1996. Primul volum de poezie, Ismét másnap (Din nou în altă zi), a apărut în 1998. A publicat numeroase volume de poezie, studii de istorie şi critică literară, articole, minieseuri, fragmente de jurnal, versuri pentru copii. Studiul de mare întindere Az avantgárd az erdélyi magyar irodalomban (Avangarda în literatura maghiară din Transilvania, 2006), a apărut şi în limba română la Editura Bastion, 2099. Ultimul volum, din care face parte şi prezenta selecţie, Éjszakák a zenben (Nopţi în zen), a apărut în 2022.
Distins cu numeroase premii, printre care Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România, 1999, Premiul József Attila.
iată strada aceasta ai mai fost pe aici îţi aminteşti desigur ne-am uitat
la pomul acesta ne-am uitat la gard după aceea m-am ascuns după un stâlp ca să nu mă mai vezi
se crăpa de ziuă aş fi vrut mă duc mai departe să plec de pe strada aceasta dar tu ai fi vrut să mai rămâi
sunete gălăgioase de armonici de fluiere de păstor ne-au condus spre ziua următoare iată banca asta de aici cu urme de arsuri de la mucuri de ţigări iată marginile lor ca nişte creste de valuri care se ridică numai dacă îţi atunci bijuteriile în apă
faţă în faţă cu noi cele mai triste chipuri dar în noi începe să răsune o altă muzică în timp ce privim gardurile şi golurile luminoase dintre şipcile lor
„nu-ţi înscrie numele în locurile marcate cu puncte“
(Bob Dylan)
nu semna orice dar mai cu seamă nu semna oriunde există locuri nepotrivite pentru asta există unii care ştiu totul mult prea bine şi în locul tău
nu porni încă la gară dacă mai ai cel puţin două ore de petrecut cu cei pe care îi vezi acum prima oară la fel cum o să-i vezi apoi prima oară şi pe călătorii din tren dar până atunci vă leagă ceva un fel de atracţie îndepărtată pentru un bec gălbui de lampă
trebuie s-o urmezi te conduce într-o grădină acolo palida lumină gălbuie atârnă de sârme
nu semna acolo orice ţi s-ar spune dar mai cu seamă nu semna sub orice
cel mai mic îi punea întrebări celui mai mare şi cel mai mare îl întreba pe cel mai mic
împreună ştiau cât ştie cineva singur în alte ţinuturi
biruinţa asupra unei jumătăţi de zmeu este de-ajuns pentru câştigarea unei jumătăţi de împărăţie? a întrebat unul dintre ei iar celălalt i-a răspuns tot printr-o întrebare adică la un zmeu cu şapte capete asta ar însemna trei capete şi jumătate? rotunjirea trebuie s-o facem în sus sau în jos?
nu-i bine să fii fecior de împărat trebuie să ştii prea multă matematică cum nu-i bine nici să fii fată de împărat pregătită în orice clipă de răpire şi de eliberare
dar cel mai greu e să fii zmeu să găsească mereu pe cineva care crede în existenţa lui
să simţi materia noroiului şi să vezi materia noroiului în lumina vesperală noroiul e o materie vesperală asta trebuie să vezi până în zori se spălăceşte şi se usucă şi cade de pe haine cad bucăţi în urma ta de pe relieful pantofilor
seara lumini de concert plimbări în ploaie şi materia şirurilor de întrebări care ţi-au stropit hainele nu aşteaptă decât s-o modelezi s-o trimiţi în prima în a doua în a treia lume şi să urmăreşti cum se comportă
în adâncul potopului se ascunde potopul de noroi durează multă vreme până se lasă la fund se linişteşte suprafaţa şi iese soarele eşti o barcă aluneci pe suprafaţa apei eşti scafandru şi te plimbi în adânc şi urmele paşilor se imprimă în pământul de noroi întărit
Stai culcată în interiorul zidului, orizontal, mă lipesc de tine, visez, atingerea ta e friguroasă. Când ai ajuns în zid, când te-ai culcat între cărămizi, am fost şi eu acolo sau am avut acelaşi vis amândoi?
Prin pereţi trec sârme, conductori ascunşi, glasuri, electroni, prin toate acestea trec mesaje.
Stai culcată în interior, simt cum inspiră peretele, face unde fine, transmite câte o secvenţă de imagini din visul ei, o trimite dincolo de tencuială, din interior spre înăuntru.
Iese la robinet, se spală pe mâini, se şterge, înţelege totul şi din jumătăţile de cuvinte care răsună pârâind şi zornăind în telefon, plouă în telefon, stropii de apă adastă pe oglindă, pe sticla ferestrei. A câta parte a unei jumătăţi de cuvânt încape într-un strop de apă?
Nori, dealuri, păduri se întind între camere, începe traversarea, dar nu ai nicio şansă dacă nu asculţi mai întâi ce spune ploaia.
ţinteşte ceva dar ratează nu nimereşte ratează tot mai frecvent ţinta e de parcă binecunoscutul călăreţ numit sfântul gheorghe n-ar nimeri balaurul însă balaurul l-ar lăsa în pace
uneori aude voci din turn vântul le împinge spre el huhurat de buhă şuierături râsete lugubre scoate lexiconul de enigme îl frunzăreşte febril caută stranii cuvinte-cheie unde-i tărâmul zmeului şi unde-i al fantomei poate tot acolo dacă nu s-au devorat reciproc până acum dacă reuşesc să-şi împartă gustarea de dimineaţă dacă povestea lor s-a oprit la plosca de apă
migrene de opozant şi parasolare de parcă ar fi prea multă lumină aici şi asta ar fi cauza tuturor celor ce se petrec numai că soarele luminează dinăuntru lamentaţia răsună dinăuntru precum geamătul celui călcat pe picioare la bâlci în drum spre parnas
cânt durerea de cap care te chinuieşte fără să ţină seama de ceva care împinge braţele toate părţile corpului să se răscoale împotriva mea declanşează amorţirea simţurilor şi a membrelor
ar trebui să dorm dar atunci cine ar mai scufunda corabia după-amiezii cine ar arunca ancora pe fluviu cine ar ancora fluviul
Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko