În urmă cu 50 de ani, în sălilile Galeriei Simeza din Bucureşti, debuta un tânăr artist al cărui nume, cu sonorităţi oarecum neobişnuite, Mircia Dumitrescu, avea să devină un adevărat simbol al artei plastice contemporane româneşti moderne, curajoase, neinhibate, de o forţă şi o amploare covârşitoare. Toate aceste atribute mi-au fost sugerate de ultima sa expoziţie deschisă în Bucureşti luna trecută, în spaţiile Centrului Cultural ARCUB de la Hanul Gabroveni.
Aşa cum ne-a obişnuit şi cu prilejul manifestărilor similare anterioare (şi îmi permit să evoc aici doar pe cele de la Palatul Parlamentului – 2008, Biblioteca Academiei Române – 2016 sau Muzeul Naţional de Artă şi Palatul Cotroceni din 2021), artistul oferă privitorilor nu o simplă expoziţie, ci un adevărat spectacol, grandios prin diversitate şi soluţii plastice neaşteptate. Amploarea manifestării de la ARCUB derivă din faptul că autorul şi-a propus să reunească în acelaşi spaţiu lucrări de debut artistic, dar şi lucrări realizate recent, acoperind o gamă largă de tematici şi formule plastice, de la desen până la pictură, gravură, sculptură şi carte bibliofilă, într-o incredibilă explozie de forţă şi fantezie. O trecere în revistă deloc nostalgică a artei sale de o viaţă, consonantă cu evocarea, cu acest prilej, a doi mari prieteni care ar fi împlinit anul acesta 90 de ani – poetul Nichita Stănescu şi colegul său ploieştean Acad. Eugen Simion, critic şi istoric literar, Preşedintele Academiei Române între anii 1998-2006.
Mircia Dumitrescu ne-a mărturisit că visează de mult la acest spectacol expoziţional, inspirat de respectul şi prietenia faţă de cele două personalităţi ale culturii naţionale, că, într-un fel sau altul, multe din piesele expuse se leagă de diverse momente ale călătoriei lor comune pe întortocheatele cărări ale vieţii şi ale aspiraţiei către o lume miraculoasă, având tradiţia ca temelie şi orizont.
Organizatorii evenimentului, ARCUB, cu sprijinul Primăriei Capitalei, în parteneriat cu Academia Română, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Ministerul Culturii, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Biblioteca Academiei Române au probat cât de eficientă poate fi o colaborare, fără a eluda aspectele birocratic-administrative, atunci când obiectul demersului este unul generos.