Radu Găvan

1. Litera este o editură mare, aşa că nu a fost vreo problemă cu distribuţia. Acesta mi se pare un avantaj major când publici la o editură mare: cititorii ajung foarte uşor la tine. Nu ştiu ce obstacole apar în relaţia dintre editură şi librărie, în privinţa aceasta ar trebui să se pronunţe reprezentanţii unei edituri/librării.

2. Pentru un autor aflat la început, internetul e cam singura şansă pentru a se promova. Altminteri, ce să facă – să meargă din uşă-n uşă ca Martorii lui Iehova? Internetul fiind însă o imensă piaţă de desfacere, unui autor necunoscut îi este (foarte) greu să se facă remarcat, chiar şi în condiţiile în care a scris o carte excelentă, dacă nu este susţinut de o editură bună, dacă nu se scrie despre el într-o revistă cunoscută şi/sau pe un blog mai răsărit, dacă nu îl recomandă o personalitate din domeniu. Şi toate acestea repetate până ce necunoscutul capătă o brumă de notorietate în lumea literară. Văd tot felul de aiureli promovate drept cărţi şi mă deranjează faptul că undeva, sub muntele ăsta de mediocritate, nişte autori chiar buni se chinuie să răzbească. Unii reuşesc, alţii se pierd, cine ştie câte opere extraordinare zac pe undeva pentru că azi nu prea mai e timp decât pentru ce se vinde, iar ce se vinde uneori e un nimic ambalat frumos.

3. Văd târgurile de carte ca pe nişte vârfuri, la târg au loc cele mai importante lansări, te întâlneşti cu diverşi scriitori, mai discuţi cu ei, ai şi ocazia să le spui verde în faţă că nu prea te-au convins prin felul în care s-au prezentat la cutare lansare sau, dimpotrivă, cât de mult îi admiri, chit că nu i-ai citit, e vânzoleală, simţi că trăieşti. Dacă ar fi însă de ajuns, bănuiesc că-n restul anului nu s-ar mai face lansări, campanii de promovare şi aşa mai departe.

4. Nu prea-mi dau seama la ce impas vă referiţi. Cine vrea să citească o carte anume, o ia şi-o citeşte. Impasul real, din punctul meu de vedere, este cauzat de faptul că la noi lumea fie citeşte prea puţin, fie se îndreaptă mai cu seamă spre cărţi uşurele, de duminică, ceea ce nu ar fi ceva rău în sine, criteriul comercial primează oriunde în lume, dacă ar fi completat de o atenţie pe măsură îndreptată spre literatura de calitate.

5. Când vine vorba de scris, chiar nu mi-e teamă de provocări, şi singurul concurent real sunt chiar eu. Scrisul e război civil, eu cu mine, nu altceva. Nu m-am raportat la colegii mei scriitori, nu prea văd de ce aş face-o în cazul AI-ului. Mă îndoiesc sincer că un robot e în stare să surprindă anumite stări specific umane; că poate fi impecabil din punct de vedere stilistic sau al structurii, bănuiesc că da, doar că literatura nu este doar despre fraze meşteşugite, despre tehnică, despre construcţie, ci şi despre o anumită viziune asupra vieţii, care nu cred că poate fi redată în mod mecanic. Despre situaţii care derivă din alte situaţii, despre reacţii, despre ambiguitate uneori. Literatura bună este frumoasă aşa cum e, plină de viaţă, de pasiune, imperfectă, da, însă profund umană.