Copacii

 

Copacii se desfrunzesc şi în toamna asta

fără să se întrebe ce sens are desfrunzirea lor

nu le pasă de ce se va întâmpla cu ei

nu se sperie dacă va veni îngheţul adeverind

ceea ce s-a anunţat la buletinul meteorologic

sunt mohorâţi dar nu dintr-o pricină anume

sunt nepăsători faţă de cum îi găseşte seara

de cum trec peste noapte sau întâmpină dimineaţa

îşi continuă desfrunzirea ca pe o formă de viaţă

din care visele de a fi altceva decât sunt lipsesc

ca şi durerea că rămân chirciţi în sine cu nostalgia

crengilor fără de cuiburi de păsări

să le făcă din ziua de mâine un îndelung ciripit

par a trăi într-un frison de sinucidere premeditată

cu atâta indiferenţă încât sfârşesc împăcaţi

prin a nu-şi mai aduce aminte că există

 

 

Pe o limbă enigmatică

 

Aceasta e umbra mea o imagine dintr-un amestec

de libelule şi ştiuci la ceas de seară pe malul unui râu

 

aşteaptă să fiu aruncat de iubita tânără pe fereastră

ca un buchet de flori din vază după ce s-au ofilit

 

îşi zice că e bine ca omul să aibă unde se întoarce

când nu-l mai ţin curelele şi paturile îşi schimbă aşternutul

 

când bătăturile de pe vârful degetelor

de atâta alergătură pe tastatura calculatorului

 

îşi doresc şi ele o clipă de relaxare într-o minte sănătoasă

pe o limbă enigmatică de libelulă sau ştiucă borţoasă

 

 

Of

 

Of, spune-mi de unde te vei întoarce

ca să te urmez

 

of, spune-mi pe unde să-ţi caut uitarea

ca să mă redea mie cel dinainte

 

of, spune-mi cum să nu-mi aduc aminte

de ceea ce îmi aduc

 

of, spune-mi de ce-n durerea muribundului

e atâta of de a trăi

 

 

Poeţii bătrâni

 

Pe el cel care calcă pe mare şi apele mării se retrag

dinaintea paşilor săi pentru cine să-l inventăm

 

suntem doar o retorică de tunet ce nu aduce ploaie

 

o memorie de bufon în care o ceaşcă de ceai aburind

primită din două mâini catifilate nu se mai aduce aminte

 

atunci de ce să schimbăm cămăşile de forţă între noi

şi nu rămânem cuminţi să murim în propria dezamăgire

 

 

Deşertul

 

Deşertul e în mine şi-şi face de cap

mă torturează mă duce la exasperare mă înghite

deşertul pe care cândva îl ţineam sub control

bine zăvorât după gratii fără să am încredere în el

deşi câteodată îl luam prin surprindere şi-l îndestulam

cu aromele unei ploi de vară

atunci nările lui reavene pufăiau de plăcere

limba lui îmi lingea recunoscătoare palmele până mi se umpleau

de silabe pentru poemele ce urma să le scriu a doua zi

acum mă simt eu în el de parcă aş fi într-o cuşcă

lătrat de propriele-mi poeme ca de o haită de câini înfometaţi

în marginea satului care latră la dumnezeu ca la lună

acum deşertul îşi freacă sadic labele râde când are chef

mă părăseşte mă lasă singur cu buzunarele pline de ploi

pentru o răscruce de bulevarde de unde momeşte

pe cei doritori să-şi piardă nopţile cu jocuri de noroc şi curve

 

 

Un cod uitat

 

Încă o iubire dispare spectaculos

iese să pască pe câmpuri de trifoi cu patru foi

mai e timp să se trăiască şi fără de ea

cât cerul e departe de o înstelare postumă

atâta vreme cât până mâine dimineaţă

va fi un cod uitat

nu va mai excita în dormitor

candelabrul de deasupra patului

cu instincte de plantă carnivoră

nici cât respiraţia lumânării

demult stinse pe un perete de peşteră

Femeia rană

Femeia rană femeia rană rană

mă alungă din ea ca şi când şi-ar îndepărta

primul înveliş al pielii cu o lamă de ras

cu al doilea şi al treilea va fi ceva mai greu

că-i pielea amândorura îmbrăţişată

 

femeia rană femeia rană rană

femeia cu ochii umezi de furie pe pervazul durerii

când vede cum mă deghizez în gândac androgin

cum furnicile galbene urcă şi coboară

pe trupul meu sângeriu

 

femeia rană femeia rană rană

femeia rană născută să o port în mine

ca pe un strigăt al disperării

de a mă fi născut

 

femeia rană femeia rană rană

plăgile ei mă fac să-mi smulg pleoapele

să le acopere o parte văzătoare a pielii mele

plăgile mele mă fac să înjur de toţi irozii

de toate vieţile câte mi-or mai fi date

 

femeia rană rană pe o aripă de albină

nu va ajunge niciodată cu mierea în stup

femeia rană rană pe o rană de bărbat rană