DOSAR-ANCHETĂ APOSTROF. GENERAŢIA ‘80
1. Este numită generaţia ’80, alteori generaţia postmodernă din literatura română. Ce anume i-a favorizat apariţia şi ce piedici a avut de înfruntat în momentul coagulării ei, atunci, demult, în jurul anului 1980?
2. Vă rog să naraţi începuturile voastre ca scriitor al acestei generaţii.
3. La început eram cîţiva, vreo 15-20, poate 30, oricum, nu mai mulţi de 40… Vă mai amintiţi cine sînt cei cîţiva care au declanşat fenomenul? Şi, oare cîţi sîntem acum?
4. În care specie literară este mai valoroasă generaţia noastră? În poezie? În critică? În studii, eseuri? În proză, oare? În dramaturgie?
5. Critica literară independentă/ antisistem ne-a favorizat lansarea. Ce rol joacă astăzi critica şi istoria literară în evaluarea generaţiei noastre? Sîntem o generaţie corect evaluată?, întreb eu (poate prematur, căci număr nu numai morţii noştri, ci şi autorii care scriu în continuare).
6. În privinţa literaturii contemporane, canonul literar existent – şi, să fiu dreaptă, publicul – pune accentul pe şaizecişti, o generaţie, fără îndoială, cît se poate de importantă. Dintre optzecişti, numai Mircea Cărtărescu a fost adăugat pe lista canonică. Vă rog să comentaţi faptul că, practic, cu fericita excepţie mai sus-numită, canonul literar extrem-contemporan a rămas acelaşi ca pînă în 1990.
Marta Petreu