Echipei de la etajul 5 –
Institutul Oncologic Bucureşti
Dr. chirurg Bogdan TĂNASE
Plămânii mei
şi-au schimbat configuraţia,
după reuşita intervenţie chirurgicală
Respiră altfel
prin parcuri,
în grădina Universităţii din Bălţi,
în cerdacul cernăuţean
al Casei învăţătorului Aron Pumnul,
în Valea Timoc,
în Golful Balcic
în satul Valea Lupului – Valea LU,
capricorn pe bicicletă rustică
Pentru rezistenţă prin cultură
fiica m-a premiat
cu o lampă pentru zilele mele scurte,
pentru nopţile noastre lungi
Darul nu este un opaiţ trac,
nu este o lanternă postmodernă,
nu este lampa lui ilici,
nu este felinarul şaretelor paşoptiste
Seamănă cu un poem de Hafiz
cu o gazelă alergată în întuneric
cu o semilună înecată în Iordan
cu o icoană bizantină
salvată de cruciaţi de la incendiu
Seamănă cu Strâmtoarea Bosfor-Dardanele
în explozii de războinice shrapnele
Lampa
luminează
ca o peliculă de Vittorio de Sica –
în biblioteca „Tatăl şi fiica“
lui George Banu
Oglindă, oglinjoară
cine te mai îngrijoară?
Ce fiară
în ape limpezi strecoară
venin, bunăoară?
Mai bine să piară
în hăuri de ceară
rostogolite pe seară!
Şi luna cea sfântă şi clară
luminează-ne iară!
1 ianuarie 2023
Sat Valea Lupului, Iaşi
Acesta este AZILUL:
trosnesc familiar
manuscrisele sub şenile
Pe latifundii,
haite de drone
Printre tăciunii ruinelor,
obiecte de cult
Bătrânul pescar
trage la mal
cutii de conserve
măşti de gaze
sticle cu mesaje oculte
Inorogul, din nou
la Index
Tu pozezi goală,
incendiară
în bătaia ţevii de tun
Decapitez cu halebarda
orologiile ipocrite
Horoscopul
îmi predică moartea
prin implozie cardiacă
În vis, răposatul meu tată
îmi sigilează gura
cu psalmi
Rostesc
„Înger, îngeraşul meu“
lângă o dropie ucisă
ca pagubă colaterală
Singur cuc
evadat dintr-o rezervă de mierle
planez, nocturn, deasupra Capitalei
legănat de un avion de hârtie
Din ceruri se desprind tencuieli
ca în vremea Ciumei lui Vodă Caragea –
abur, ceaţă, vizibilitate redusă
nori metafizici desenaţi
de eruditul Petru Creţia
De sus, de foarte sus
zăresc subteranele:
umbra lui Virgil Mazilescu
îmbrăţişează penumbra lui Nicolae Velea,
paharul lui Nichita Stănescu
ciocneşte
păhăruţul lui Marian Drăghici
Ghici cine se pregăteşte de amiaza gastronomică?
Comilitonii Tache, Ianke şi Cadâr
strămutaţi
în cartierul Vitan?
Domnişoara stewardesă,
cu mine în lesă,
dă de înţeles că în curând
matahala-vehicul de hârtie,
va ateriza!
Suntem avertizaţi să nu desfacem centurile:
noaptea, Capitala e o hetairă
încât am fi tentaţi să ne aruncăm în gol
să aterizăm direct în Grădina Icoanei
sau într-un boschet din ograda Academiei,
sau într-o căruţă de pe aleile Muzeului Satelor
sau pe lac
în barca liceenelor fără bac
Sau, cine mai ştie,
în vie,
la cules de struguri cotnarieni
cot la cot cu greci, bulgari, armeni
Sau, mai grav, în Cimitirul Bellu
cu o paraşută agăţată în dudul
care străjuieşte
mausoleul Iuliei Hasdeu
Sau, ştie Dumnezeu
chiar în pragul casei Blandiana
debarasaţi de sutana
nopţii,
asemenea castanului iluminat
Hai să-ţi arăt Bucureştiul din avion!
ar putea suna un şlagăr,
cu semafoarele strămutate pe Calea Lactee
cu norii cumulus plutind
peste Ateneul Român
„Du-mă acasă, măi avion!“
ar fredona Aurel Vlaicu sau Aurel Dumitraşcu
sau Aurel-Maria Baros sau loan-Aurel Pop,
du-mă dincolo de sudalme, de palme, de măşti
du-mă în genunchi spre biserica de lemn
să cer găzduire, pentru o noapte,
în Sala Tezaur a Muzeului Naţional,
să vând poeme în Piaţa Matache,
să împart lobodă, ştevie, leuştean
cu binecuvântări din Samosata
de la celălalt Lucian
Doamne al Bucureştilor
doar atât îţi mai cer:
Fă pogorârea uşoară
precum odinioară
urcarea pe Scara lui lacob
Pogoară-mă,
direct în Sala de lectură,
precum odinioară,
şcolar valah
în biblioteca proletară din cartierul Pajura
Poeme inedite din volumul Fragmonade, în prag de editare, 2024