Titlulatura cerchistă a Premiilor revistei Apostrof – decernate anul acesta de un juriu alcătuit din Marta Petreu, preşedinte, Radu Constantinescu şi subsemnatul, membri – are o preistorie îndepărtată, devenită programatică. Merită să o reamintesc. În 1973, cînd s-au împlinit treizeci de ani de la trimiterea către E. Lovinescu a Manifestului lor, cerchiştii, în drum spre Sibiu, au trecut prin Cluj, pentru a merge la mormîntul lui Radu Stanca, fostul lor lider. Cu acest prilej, ei au dorit, programatic, să se întîlnească cu reprezentanţii Echinox-ului, considerînd că, după treizeci de ani, apăruse din nou, pe lîngă Universitatea din Cluj, încă un grup tînăr independent, intransigent din punct de vedere etic şi estetic, nedispus să accepte realismul socialist şi complicitatea cu regimul. „O coincidenţă frumoasă, întîlnirea noastră“, a conchis atunci, în numele cerchiştilor, I. Negoiţescu. În ’90, cînd s-a înfiinţat revista Apostrof, redacţia a fost alcătuită, de la început pînă astăzi, din membri ai grupării Echinox, care au urmărit consecvent să marcheze – prin numele acestor premii – afinitatea de intransigenţă axiologică cu Cercul Literar ce i-a premers.
Alegînd, de la bun început, să subliniem prin numele premiilor legătura noastră cu Cercul Literar de la Sibiu, facem totodată aluzie, cum am mai spus, la faptul că această grupare a aparţinut şi aparţine Clujului; concret, Universităţii din Cluj, aflată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în exil la Sibiu. De altfel, cerchişti importanţi au avut legături strînse cu Clujul, oraş natal pentru I. Negoiţescu şi Nicolae Balotă, oraş al copilăriei şi tinereţii pentru Radu Stanca, oraş al şcolarizării pentru Cornel Regman.
Primul premiu a fost decernat de redacţia revistei în 1996. Anul acesta, finanţarea Premiilor revistei Apostrof a fost asigurată de Uniunea Scriitorilor din România şi de un sponsor privat (care ne-a cerut să-i păstrăm anonimatul). Redacţia revistei Apostrof le mulţumeşte tuturor.