1. întâlnire

nimic nu te poate obosi mai mult decât să încerci

să păstrezi un semn pe nisip, şi totuşi

undeva între miercuri şi marţi l-am întâlnit pe Elytis, da, Odisseas

pe o plajă în Creta

purta o poezie de-argint pe umerii lui greceşti

(dar de la zei să-l poarte în eventualitatea că ar întâlni o femeie volatilă din viitor)

tălpile desculţe-i erau şi sângerau cuvinte albite:

„nu are călcâie – perfecţiunea" am citit uluită

era al naibii de sincer

în clipa aceea i-am atins mantia şi m-am făcut nevăzută

nimic nu te poate obosi mai mult decât să încerci

să păstrezi un semn pe nisip

dar atunci, unde?

2. ea

a fost de-ajuns o criză de fascinaţie ca un frison de ţambal

şi dâra lăsată de paşi – răscolitor pretext al unui sărut lipsit de imaginaţie

(ah, sărut urma paşilor tăi!)

zdrenţele zidurilor pe unde a trecut umbra ta şi piramida

din care a dispărut faraonul

aşa s-a născut

cu carne crudă o hrănesc şi cu cioburi

uneori îmi ia de la gură

printre gratii de aer îi mângâi coama

mâna mi-o muşcă la sânge

aşa o iubesc

prin lujeri şi conducte firave

lapte curge ziua

gâtul şi-l taie