In memoriam Dumitru Radu Popescu

Prozator, dramaturg, poet şi eseist, Dumitru Radu Popescu (19 august 1935 – 2 ianuarie 2023) este una dintre marile personalităţi ale literaturii române postbelice.

A fost redactor-şef la „Tribuna“ clujeană din 1970, apoi la „Contemporanul“ din 1980, în fine, la „România literară“ din 1988. Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România (1981-1989). Membru al Academiei Române, din 1997. În 1958 a debutat cu volumul de proze scurte Fuga, urmat, an de an, de numeroase altele, majoritatea romane şi piese de teatru, pentru care a primit premii importante, între care Marele Premiu al Uniunii Scriitorilor din România. I-au fost consacrate articole, studii şi monografii critice, semnate de toată floarea cea vestită a criticii literare româneşti. Opere ale lui au intrat în manualele şcolare. Piesele de teatru au fost puse în scenă de regizori renumiţi, în distribuţii greu de uitat, bucurându-se de un mare succes.

Romancier puternic, Dumitru Radu Popescu este autorul unei fresce excepţionale a satului românesc postbelic, zugrăvit în culori întunecate, potrivite împrejurărilor sociale şi morale, în care un realism faulknerian se împleteşte cu o teribilă imaginaţie a răului, luminată rareori de pete de speranţă. Protagoniştii sunt fie purtătorii nobili ai unor cutume străvechi, fie fiinţe malefice care distrug satul tradiţional. Bătălia între bine şi rău nu se termină niciodată în romanele scriitorului şi, deşi răul prevalează de fiecare dată, binele nu se lasă niciodată cu totul învins. Esenţa romanelor este morală. Dar romancierul este totdeauna obiectiv, chiar şi în viziunea lui hiperbolică sau parodică asupra unei realităţi confuze, indescifrabile, tragice şi comice totodată. Acest din urmă aliaj dă naştere unui original umor negru.

Lista operelor lui Dumitru Radu Popescu este următoarea:

Fuga, 1958; Zilele săptămînii, 1959; Fata de la miazăzi, 1964; Vara oltenilor, 1964 (primul roman); Somnul pămîntului, 1965; Dor, 1966; Duios Anastasia trecea, 1967; F, 1969; Prea mic pentru un război atît de mare, 1969; Aceşti îngeri trişti, 1970 (prima piesă de teatru); Ploaia albă, 1971; Cei doi din dreptul Ţebei, 1973; Piticul din grădina de vară, 1973; Vânătoarea regală, 1973; Căruţa cu mere, 1974; O bere pentru calul meu, 1974; Teatru, 1974; Împăratul norilor, 1976; Ploile de dincolo de vreme, 1976; Virgule, 1978 (eseuri); Viaţa şi opera lui Tiron B., vol. I; Iepurele şchiop, 1980, vol. II; Podul de gheaţă, 1982; Leul albastru, 1981; Cîinele de fosfor, 1982; 9, 1984; Rezervaţia de pelicani, 1983; Galaxia Grama, 1984; Oraşul îngerilor, 1985; Teatru, I-II, 1985-1987; Moara de pulbere, 1989; Dragostea e ca şi-o râie, 1994; Dumnezeu în bucătărie, 1994; Mireasa cu gene false, 1994; Truman Capote şi Nicolae Ţic, 1995; Paolo şi Francesca şi al treisprezecelea apostol, 1995; Complexul Ofeliei, 1998; B. Stoker şi contele Dracula, 1998; Actori la Curtea prinţului Hamlet, 1999; Săptămâna de miere, 1999; Dudul lui Shakespeare, 2000; Falca lui Cain, 2001; Călugărul Filippo Lippi şi călugăriţa Lucrezia Buti, 2001; Puşca lui Caragiale, 2002; Cucul de fier, 2004; Săptămâna cu 1001 de nopţi, 2004; Ştefan cel Mare, 2005; Nopţile săptămânii, 2005; Domnul Fluture şi doamna Fluture sau Paradisul, 2006; Un elefant se legăna pe o pânză de păianjen, 2007; Diavolul aproximativ sau ora de metafizică, 2008; Întoarcerea tatălui risipitor, 2008; Epistola către englezi, 2009; Pastorul saşilor, 2010; Opere, 2010.