Michaela Mudure

1. Sunt din zodia Scorpionului, cu ascendentul în Vărsător. A-ţi cerceta zodia mi se pare o treabă extrem de interesantă. De fapt, îţi analizezi propriul caracter comparându-l cu nişte modele structurate timp de secole şi care sunt numite zodii. Nu cred că zodiile ar fi o şmecherie destinată credulilor. Trăim într-un mediu care ne influenţează în moduri dintre cele mai complexe. E normal că şi astrele să ne influenţeze. Iar momentul naşterii, acea brutală separare de mediul matern, trauma intrării unui nou spaţiu şi timp nu se poate să nu fie influenţată de modul în care astrele se aliniază pe cer, tot aşa cum ne influenţ ează atmosfera, vegetaţia, clima, mediul natural în care venim pe lume şi în care trăim. Problema este cu zodiacurile care nu sunt făcute serios, profesionist. Acestea din urmă pot, cu siguranţă, intra în categoria şiretlicuri, vicleşuguri, escrocherii.

Revenind la întrebare, adică la legătura dintre scrisul meu şi semnul meu zodiacal, cred că influenţa ascendentului e în generozitatea pe care o presupune scrisul. Scriind împărtăşeşti altora experienţele tale, sentimentele tale, încercările tale, oferi celorlalţi ceva foarte intim din tine în speranţa că îi va ajuta. Vărsătorii sunt generoşi.

Sunt harnică aşa cum scrie la zodiac despre scorpioni. Zilnic stau câteva ore în faţa laptopului. Scrisul presupune şi un anume orgoliu, o personalitate foarte accentuată, care e specifică scorpionilor. Scriitorul/scriitoarea consideră că el/ea are ceva de spus celorlalţi, că el/ea merită să fie ascultat/ă. De aceea scrie. Scorpionii sunt prieteni sinceri, foarte loiali, dar răzbunători dacă se simt trădaţi. Un scorpion nu poate uita o ofensă. Scorpionul care scrie e foarte sincer cu sine, cu cititorul implicit din textul lui. Dacă se simte trădat de propriile capacităţi de a-şi traduce sentimentele, ideile în cuvinte destinate altora, scorpionul scriitor se auto-pedepseşte prin suferinţă, tăcere, scufundare în anonimitate.

2. Dacă prin afinităţi se înţelege admiraţie pentru scrisul lor, iată câţiva dintre scorpionii pe care îi admir în mod deosebit: pe Cantemir şi pe Voltaire pentru spiritul lor viu. Sunt nişte scorpioni adevăraţi, înţeapă cu orice risc. Chiar dacă riscă să-şi piardă acul. Îl mai iubesc pe John Keats pentru frumuseţea luxuriantă, senzuală a versului, iar poezia lui „When I have fears that I may cease to live“ [„Când am temeri că voi înceta să mai fiu“] ar trebui să o recităm zilnic. Suntem atât de fragili şi trecători! Tot pentru fragilitate şi sfâşietoarea ei sensibilitate o iubesc pe Sylvia Plath. Iar pe Margaret Atwood o admir pentru capacitatea ei excepţională de a construi lumi narative. Dacă prin afinităţi, se înţeleg puncte comune, asemănări, consider întrebarea atât de împovărătoare încât nici chiar orgoliul de scorpion nu mă mai ajută să răspund. Prefer să mă ascund în propriul întuneric, aşa precum un scorpion.

3. Dostoievski. A fost condamnat la moarte. În ultimul moment, când se afla în faţa plutonului de execuţie, ţarul i-a comutat pedeapsa la muncă silnică. Am avut şi eu în viaţă un moment când am fost foarte, foarte aproape de moarte.