Adrian Lesenciuc

1. M-am născut în 21 august 1975, adică la exact jumătate de veac după Toma Caragiu, şi în aceeaşi zi cu încă doi actori minunaţi, Jean Constantin şi Ilinca Tomoroveanu. Nu am nimic din strălucirea şi eleganţa celor trei. 21 august este şi ziua în care s-au născut doi sportivi remarcabili, atletul Usain Bolt şi fotbalistul Robert Lewandowski, dar nici cu ei nu am nimic în comun, exceptând, poate, perseverenţa. Ziua în sine nu este prea însemnată în istorie, fiind una a sfârşitului unor războaie (al celor Două Roze) sau bătălii (cea de la Kursk) – semn pozitiv, dacă e s-o iau după propria interpretare îndepărtată voluntar de orice amprentă astrologică –, dar şi ziua proclamării Republicii Socialiste România sau cea a invaziei sovietice din Cehoslovacia – ceea ce nu cred că poate fi interpretat în aceiaşi termeni. Sunt, după zodiacul egiptean, născut în Leu, cu ascendent în Gemeni. Dar scrisul meu, cred, nu are nimic în comun cu trăsăturile zodiei în care m-am născut sau în care am ascendentul. În afara faptului că sunt o fiinţă solară şi tind să propun o scriitură solară, nu am nici orgoliul, nici dorinţa de a domina, trăsături specifice semnului zodiacal. Sunt, mai degrabă, un om calculat, aşezat, liniştit, căruia nu-i place puterea şi care crede în valori democratice, în principii şi în prietenie. Din fericire, nu mă prea îmbăt cu mine însumi, aşa cum ar trebui să fiu după dansul aparent al astrelor.

2. Mi-ar plăcea să am controlul şi rafinamentul lui Alexandru Vlad, imaginarul lui Gellu Naum, limpezimea lui Marin Preda şi acel acut sentiment al tragicului nedefinit din nuvelele lui de început, patima şi dorinţa de libertate ale lui Panait Istrati, puterea de rezistenţă a Hertei Müller. Întâmplător, toţi prozatori. Mi-ar fi plăcut să împrumut de la fiecare dintre aceşti uriaşi ceva care să îmi şlefuiască scriitura. Am rămas un luptător pentru libertate, sondând în rădăcinile balcanice, poate cumva încercând să mă asemăn cu Istrati, dar mă scald cu siguranţă în apele textuale ale unui alt întâmplător leu, Aldous Huxley. Sunt un om care scrie proză, interesat tematic de umilire şi dictatură, care crede în puterea utopiilor şi distopiilor, navigând spre apele lui Melville şi spre orizonturile fantastice ale Joannei Rowling sau ale lui Ray Bradbury. Rămân alături de bătrânul Huxley, sperând, cândva, în confluenţa textelor mele, măcar ideatic, cu minunata lume nouă.

3. Un lucru straniu care mi se întâmplă e acela al dialogului cu Jorge Luis Borges. Ne despart la naştere trei zile şi mult mai mulţi ani, deşi ne aflăm în zodii diferite. Ne apropie Borges, celălalt, şi lectura din Borges. Am scris o carte despre asta. Se numeşte Cartea de apă. Cu Borges, privind râul, care e locul întâlnirii cititorului cu Borges: „Nu exist pentru că aici e locul întâlnirii tale, cititorule, cu Borges. Pe care îl

modifică, îl recreează, îl creează texte pe care niciodată nu le-a scris, ele fiind deja scrise prin el. Şi mai e, cum aţi văzut, locul întâlnirii lui Borges cu Borges. E, dacă vreţi, o fasciculă minuscula a catalogului Bibliotecii din Babel. O fasciculă neînregistrata, neordonata, dar ordonând cu rigoare, cu minuţie, un univers ireal şi real deopotrivă tocmai prin ruptura de reprezentarea fidelă. Un univers în care Borges îşi devine sieşi contemporan printr-un salt de decenii. Şi care prin tine, cititorule, va face saltul peste un alt timp. Căci Borges nu se scaldă mereu în aceeaşi apă, ci Borges e râul ce mereu alte ape lasă să scalde trupul unui personaj colectiv cu numele Borges. Neapărat cu marca pluralului la sfârşit. Un personaj colectiv aşa cum am mai cunoscut în istorie sub numele Homer, de pildă.“ Nu ştiu să găsesc în cei importanţi ai zodiei în care m-am născut decât o singură trăsătură comună, proza, dar tot proză găsesc şi la vecinul Borges, care mă îmbie, iată, la şederea pe malul râului-timp.