Vasile Igna

1. Sunt Peşte, cu ascendent în Fecioară.

Mărturisesc că nu sunt chiar străin de ceea ce scriu făcătorii de zodiace şi horoscoape despre zodia mea, dar nici nu le acord atâta credit încât să-mi reglez paşii şi aspiraţiile în funcţie de prezicerile sau speculaţiile lor. Pe de altă parte, nici nu pot nega potrivirile, consonanţele, ecourile ori rezonanţele subterane pe care structura sufletească, înclinaţiile şi metehnele mele le au cu cele ale altor persoane din aceeaşi zodie. Sunt circumspect, ezitant şi excesiv de sever cu mine însumi, ceea ce nu mă face mai puţin exigent cu alţii, ci doar mai îngăduitor cu slăbiciunile lor, vai, la fel de omeneşti ca ale mele. Înotător mediocru (nu am ştiut niciodată să-mi acordez ritmul respiraţiei cu variaţiile şi sincopele efortului), mă feresc cât pot de apele tulburi, mă sprijin pe instinct, pe antrenamentul permanent al spiritului şi pe avertismentele infailibile ale intuiţiei. Deloc mizantrop, dar însingurat de bunăvoie, nu mă simt cu adevărat în largul meu decât în mijlocul naturii, (al cărei părticică inalienabilă, şi încă vie, sunt), într-o margine de pădure pe malul unei Văi cu apă puţină ori al unui râu capricios. Nu cu totul lipsit de imaginaţie şi familiar cu tunelurile pline de luminiţele şi jăraticul pâlpâitor al visului, scrisul meu are, totuşi, nevoie de temeliile, cât de cât ferme, ale verosimilului, altfel spus a virtualităţii capabile de întrupare. Poate părea paradoxal, dar cu cât îi admir şi îi citesc mai mult pe alţii, cu atât mă întorc mai puţin umil la mine însumi. De aceea mă încăpăţânez să cred că nu tot ceea ce mi se pare interesant, incitant, „inovator“ trebuie luat în serios. Peştele nu e doar alunecos, ci şi excepţional înotător; acul undiţei sau ochiul deloc miop al năvodului nu-l lasă indiferent, dar nici nu-l sperie fără de măsură. Dacă toate acestea şi multe altele, asemenea acestora, fac parte din „tezaurul“ zodiei mele, atunci da, scrisul meu a fost şi mai este influenţat de poziţia aştrilor şi de bătăile ornicului cosmic.

2. Dintre confraţii vecini de configuraţie astrală, mai apropiat mă simt de Marta Petreu, Aurel Pantea şi Horia-Roman Patapievici. Probabil cu ascendente diferite (ceea ce ne diferenţiază temperamental) îi preţuiesc nu doar pentru marele lor talent, ci pentru modul lor de a-şi asuma adevărul scrisului propriu, pentru permanenta, dar pacifica lor frondă, pentru încrederea în lucrul bine făcut, pentru curajul gândului dus până la capăt. Dintre cei pe care astrele îi numără în eternitate, preferinţa mea se îndreaptă spre Mircea Eliade şi Gabriel García Márquez. Nu le împărtăşesc deloc opţiunile politice, dar revin, mai des decât s-ar putea crede, nu la Maitreyi ori Noaptea de Sânziene sau la Un veac de singurătate ori Toamna patriarhului, ci la Domnişoara Christina, La Ţigănci şi la A trăi pentru a-ţi povesti viaţa. Ei, asemenea multor altora (fireşte, din alte zodii), mi-au servit ca modele, poate m-au şi influenţat, dar cu adevărat solidar nu mă simt decât cu cei în viaţă.

3. Alexandru Paleologu. Pentru că-l iubea pe Marcus Aurelius şi pe Montaigne şi, îndeosebi, pentru Bunul simţ ca paradox. Şi, de bună seamă, nu pentru ipoteticul său sânge regesc, cât pentru boieria lui, pe cât de ostentativă, pe atât de autentică.