(28 aprilie 1948, Ploieşti – 11 octombrie 2022, Bucureşti)
A murit Iolanda Malamen, personalitate aparte a lumii literare, deopotrivă prozatoare, critic de artă, artist plastic. Iolanda Malamen a debutat cu poezie în revista Cronica, în 1967, iar editorial, în 1971, cu volumul de versuri Starea de graţie. Este autoarea mai multor volume de poeme: Pământ sub zăpadă, O piatră neagră pe o piatră albă, Floarea care merge, Ireal city, Depozite de supravieţuire, Pietre lătrătoare; a publicat volume de proză, cum ar fi: Felipe şi Margherita, Măcelul cămătarilor, mai multe volume de interviuri cu scriitori şi artişti plastici, realizând o panoramă a literaturii şi artei contemporane. A deţinut rubrica de artă plastică, vreme de mulţi ani, la seria nouă a revistei Luceafărul de dimineaţă, după 2008. A avut mai multe expoziţii personale de pictură. Iolanda Malamen a fost o figură de neuitat a boemei literare şi artistice, prietena tuturor scriitorilor şi artiştilor plastici, notând fidel şi empatic gândurile lor. Prin dispariţia ei, literatura noastră şi lumea literară suferă o dureroasă pierdere. (E.F.)