REVISTA REVISTELOR: Ágora

Ágora, revistă spaniolă cu un grupaj dedicat lui Blecher. A apărut în format electronic numărul 10 (toamnă 2021) al revistei de critică şi creaţie literară Ágora – Papeles de Arte Gramático, a cărei parte centrală o reprezintă dosarul Blecher (De Galdós a Max Blecher, II, continuare a altui grupaj, din luna aprilie). Dosarul este alcătuit dintr-o serie de cinci articole semnate de Inés Mesonero, José Luis Martínez Valero, Bojana Bogdanovska şi Alicia Rodríguez Sánchez. Acest grupaj de texte a fost ocazionat de publicarea volumului bilingv Blecher, Poesía completa (Editura Hermida, Madrid, 2020, în traducerea lui Joaquín Garrigós – acesta, un extraordinar cunoscător al literaturii române, din care a tradus mai mulţi autori. Pe parcursul celor treizeci de pagini dedicate poetului şi prozatorului român, comentatorii analizează opera lui Blecher din perspectiva timpului (Inés Mesonero – El tiempo de Blecher), a amprentei generale suprarealiste (José Luis Martínez Valero – Max Blecher (1909 – 1938)), a „particularităţii şi neobişnuitului sunet modern al acelei voci“ (Bojana Bogdanovska – Max Blecher y la poesía como un dictado de su corazón), şi a metaforelor (Alicia Rodríguez Sánchez – Max Blecher. El sentido de la vida şi Blecher y sus metáforas). Inés Mesonero (traducător literar, redactor şi profesor de limbi) deschide dosarul Blecher exemplificînd modul în care scriitorul materializează idei suprarealiste, folosind spaţiu-timpul pentru a reda şi a trezi în cititor senzaţia elementelor naturii ca parte a propriilor trupuri, evocînd, din perspectiva durerilor sale, o existenţă comună, unificatoare, viaţa ca o contradicţie care nu poate fi fără moarte, arta reprezentînd atît un mijloc de exprimare, cît şi unul de a te simţi parte a omenirii. José Luis Martínez Valero (autor şi profesor emerit de literatură) face o paralelă între Andrés Cegarra (scriitor şi editor spaniol) şi Blecher cel condamnat la orizontalitate fizică din pricina bolii; analizînd suprarealismul poeziilor lui Blecher ca o manifestare a căutării pentru înţelegerea altei realităţi, a unei lumi aflate dincolo de percepţia obişnuită, Valero subliniază că tocmai orizontalitatea la care a fost condamnat Blecher i-a conferit acestuia transparenţa care uneşte două lumi şi asigură comunicarea între cele două realităţi. Pornind de la similitudinile dintre Blecher, Kafka, Bruno Schultz, Proust şi o serie de reprezentanţi ai suprarealismului cu care Blecher coresponda, Bojana Bogdanovska (traducător literar şi scriitor de articole) aduce în discuţie vocea poetului devenită ecou al diverşilor intelectuali ai generaţiei sale din Europa. Privindu-se din interior, Blecher ilustrează coliziunea dintre realităţile şi irealităţile noastre, jocul constant între realitate şi vis, călătoria la nivelul simţurilor (trecutul – în planul naraţiunii şi prezentul – în planul acţiunilor comentate). În cele două articole ale sale, Alicia Rodríguez Sánchez (profesor de limba şi literatura spaniolă) face o analiză a caracteristicilor suprarealiste din opera lui Blecher (supranumit de mulţi Kafka român), în special a metaforelor, atît din diverse poezii, cît şi din Inimi cicatrizate, descifrînd prin ele nestăvilita lui dorinţă de a trăi şi de a se vindeca. (Ana-Maria Clep)