Alexandra Medaru

Pastile de fericire

Am luat durerile tuturor asupra mea

Am purtat nefericirile lor de parcă erau ale mele

Astăzi vreau doar să pot respira

Să pot merge mai departe

Bucurându-mă fără pastile de fericire

Care să mă facă să cred că totul e bine în viaţa mea

Când, de fapt, totul e un haos halucinant

Pe care l-am ţesut cu decizia de ieri

Şi pe care continui să îl ţes cu hotărârea de azi

La final am să mă amuz de toate, fie pe un pat de spital

Fie pe o plajă uitată

Sunt convinsă că marea mă aşteaptă

Nu m-a mai văzut de ceva vreme

Iar eu aproape că i-am uitat albastrul infinit

În care privesc şi-mi găsesc răspunsurile…

La Lehliu

Am ajuns la Lehliu într-o vară

Caniculară, murdară

Precum culoarele pline

De cei ce pierduseră speranţa

Dragostea

Credinţa…

Numai şi numai bărbaţi

Trecuţi printr-un război

Fără de morţi

Un război cunoscut doar de ei

Un război ca o prăpastie în care ar fi tras pe oricine

Chiar şi pe mine

Dacă n-aş fi avut

O mână de care să mă prind

Un braţ de care să mă ţin

Doar să nu mă vâre într-alt cabinet

(Şi m-au vârât într-alt cabinet)

Unde să mă asculte atent

Unde să îmi spun povestea

Născută dintr-un calvar

Mai sinistru decât al celor ce umblau pe holurile

Prin camerele

Unde voiau să mă închidă

Şi să mă ţină

Şi să mă lege

Doar-doar oi spune totul:

Iadul ce mă macină,

Raiul ce nu-l văd…

În mijlocul lor,

L-am prins de mână

Ca o ultimă scăpare

Şi am fugit

Şi încă mai fug

De lanţurile nebuniei

Nemişcată

Nemişcată!

Ca pietrele în faţa apelor neîndurătoare ale râului

Mi-au zis înainte să pornească a căuta

Şi au căutat

Cu ochi reci

Cu mâini dure

Cu ace murdare

Locul în care zace vindecarea

Şi când au terminat mi-au spus:

Nemişcată!

Scuip veninul maladiei

În spitalele unde

Am zăcut cu ura furişată în piept

Ascultându-i cum şopteau că

Nu ştiu unde-i LOCUL

Amintindu-mi că

Nu sunt decât păpuşa unui medic

Fiica unui tată

Niciodată copilul lui Dumnezeu

Pentru ultima oară

Când mă sărută

S-ar putea să fie pentru ultima oară

Şi îmi vine să urlu

Şi îmi vine să ţip

Şi…

Când pleacă

Rămân cu mâhnirea neputinţei

De a mă da jos din pat

Cum o făceam când picioarele mă ţineau

Când faţa îmi zâmbea

Când ochii îmi străluceau a mistere

Şi-l aşteptam în prag

Gata să îl prind în braţe

Gata să facem dragoste iară

Când sunt singură

Mă uit în oglinda hâdă şi turbată

Şi-i arăt degetul mijlociu lui Dumnezeu

Mintea se roteşte

Ca un personaj psihotic dintr-un roman transgresiv

Şi îl ameninţ pe Ăl de Sus

Că vreau să i-o trag cum mi-o trage el zilnic

Străinii se mai uită la mine

Cum priveşti nebunii care îşi vorbesc singuri

Şi aş vrea să îi fut şi pe ei

Să simtă…

Să simtă cum e să fii viu….

Când mă sărută

S-ar putea să fie pentru ultima oară

Şi îmi vine să urlu

Şi îmi vine să ţip

Şi…

Ultimul ticăit dinaintea morţii unui iubit imaginar

Aseară…

Aseară mi-am pus tricoul tău negru la piept

Şi l-am ţinut aşa cum îmi ţii tu sânul mic stâng

Strâns în palma ta ce îl acoperă perfect

Privind prin tenebrele încăperii, ţi-am văzut silueta într-o umbră

Şi am crezut că erai acolo, că veniseşi cu mine

Sau că nu plecasem niciodată

Iar boala nu mă mai rodea pe dinăuntru ca nişte colţi de şobolan

Ce şi-a găsit prada şi nu o mai lasă până nu o sfâşie definitiv

Simţind frigul nemilos pe şira spinării, închipuirea s-a sfărâmat

Într-un niciunde ce nu-mi aparţinuse vreodată

Şi eram mai singură decât omul din coşciug

Mai mută decât ultimul ticăit dinaintea morţii unui iubit imaginar

Încremenită pe pat, aş fi vrut ca nopţile noastre să fie la fel de febrile ca până acum

Nu la depărtare, nu la depărtare

Nu-i decât un tricou negru aici

Aş vrea să facem dragoste

Dar nu-i chip

Când tu eşti acolo

Şi eu…

Nu-mi rămâne decât

Să fac dragoste cu tine

Pe foi de hârtie

Cu cuvinte duioase

În mintea-mi obraznică

Unde te plimbi dezbrăcat

Cum te purtai în garsoniera noastră

Şi strigam că o să te vadă vecinii

Şi nu-i voie!

Că trupul tău e doar pentru ochii mei

Că tu eşti doar pentru mine

Minte pentru minte

Atingere pentru atingere

Iubire pentru iubire

Aş vrea să facem dragoste

Acum când se întunecă

Aş vrea să facem dragoste

Mai mult ca niciodată

Să prindem un răsărit danez

Iar noaptea să se topească printre

Atingerile noastre

Sărutările noastre

Gemetele noastre

Aş vrea să facem dragoste

Dar nu-i decât un tricou negru aici