60 ani de la moartea lui Blaga

Consultul medical din 27 martie 1961

 

Proces-verbal^[1]

Încheiat astăzi, 27 martie 1961, cu ocazia consultului medical făcut bolnavului prof. Lucian Blaga internat în Clinica medicală I Cluj.

Subsemnaţii Acad. Prof. Dr. A. Rădulescu^[2], Acad. Prof. Dr. A. Moga^[3], Prof. dr. Fazekas Ioan^[4], Conf. Dr. Susan Bartolomeu^[5], Conf. Dr. A. Faur, Lector Dr. Ştefan Hărănguş şi medic primar radiolog Secărea Valer, în urma examenului clinic şi a confruntării tuturor datelor de laborator, clinice şi radiografice ajungem la concluziile următoare cu privire la starea profesorului Lucian Blaga:

1/. Se stabileşte următorul diagnostic: Neoplasm al corpului vertebrei lombare II, care este aproape în întregime distrusă; decalcifiere masivă aproape a întregului schelet. Natura şi punctul de plecare a[l] tumorii nu poate fi precizat cu toate mijloacele şi investigaţiile întrebuinţate. Hipertensiune arterială (care la internare atinge cifrele 25 mm Hg maxim şi 13 mm Hg minim) arterioscleroză şi fibrilaţie atrială paroxistică, care – exceptînd arterioscleroza – au regresat în timpul internării în clinică.

2/. Tratamentul medical şi ortopedic instituit a fost corect indicat şi bine condus.

3/. Pentru viitor se recomandă un tratament de menţinere a stării generale, de calmare a durerilor şi alte tratamente simptomatice după necesitate.

4/. Prognosticul este grav.

Cluj, la 27 martie 1961.

 

Acad. Prof. Dr. A. Rădulescu,

Acad. Prof. Dr. A. Moga,

Prof. dr. Fazekas Ioan,

Conf. Dr. Susan Bartolomeu,

Conf. Dr. A. Faur,

Lector Dr. Ştefan Hărănguş

Medic primar Rtg. Dr. Secărea Valer

 

Dorli Blaga: Ultima zi a lui Blaga

 

În 20 aprilie [1961] eram din nou la Cluj, îi duceam Tatii contractul de la editură pentru volumul de versuri, pentru a fi semnat de el. Un exemplar l-a ţinut la el pe noptieră, cît a mai trăit.

În primele zile ale lunii mai, Tata s-a simţit din ce în ce mai rău, aşa încît am fost chemată de urgenţă la Cluj. În noaptea de 5/6 mai am vorbit ultima dată cu el. Era perfect lucid, mi-a spus că «sunt poveşti», că se simte mai bine şi m-a rugat să merg acasă şi să vin a doua zi, după ce a fost bărbierul.

La ora şase dimineaţa, am văzut-o pe Mama, pe geam, venind încet acasă. Am înţeles că s-a terminat. Ea era foarte calmă, stăpînită, aşa cum era în toate momentele grele. Mi-a povestit că, pe la ora trei, Tata s-a trezit şi i-a spus: «Peste un ceas mor». Doctorului de gardă, în noaptea aceea, i-a spus să nu mai intervină cu medicamente, căci este inutil.

 

(Din vol.: Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga, Editura Biblioteca Apostrof, 2004)

 

 

Dr. Eugen Marinca, rezultatul autopsiei

Autopsia efectuată la Institutul de Anatomie Patologică a pus în evidenţă un neoplasm bronho-pulmonar de dimensiuni mici (2/3 cm) care, însă, nu a determinat nici o manifestare clinică specifică, cu menţiunea că la acea dată nu existau mijloacele moderne actuale de diagnostic (ecografie, tomografie computerizată), fără ca aceasta să fi influenţat prognosticul sau eventualele măsuri terapeutice deosebite.

 

(Dr. Eugen Marinca, Despre
„Consultul medical din
27 martie 1961“,
text datat „Cluj, 14 II 1994“.)

 

 

Dorli Blaga: Înmormîntarea

 

Cu vreo trei ani înainte, cu prilejul unei excursii în regiune, Tata şi-a ales singur locul mormîntului. În cimitirul vechi din Lancrăm, lângă biserică, cu faţa spre «Rîpile roşii». Am dorit neapărat ca această firească dorinţă să-i fie îndeplinită. Tata a murit în 6 mai. Iar în 8 mai se aniversau 40 de ani de la înfiinţarea PCR. Aşa încît nu se putea face nimic înaintea unei zile festive a Partidului. De altfel nimeni dintre «oficialităţile» din Cluj nu dădea semne să mişte ceva pentru o ceremonie cît de cît decentă… Uniunea Scriitorilor a dat un ajutor de 1400 lei. Atît. Niciodată nimic mai mult, nici pentru mormînt. Norocul Mamei că avea încă banii (în lei) din Portugalia.

Văzînd toate acestea, m-am dus la Daicoviciu, şi din biroul lui am sunat la Bucureşti, la CC-PMR, cabinetul lui Răutu, şi am comunicat că nu îl pot înmormînta pe Tata decent şi unde a dorit. Evident, nu am cerut bani. Probabil că au urmat nişte telefoane pe la Regionala de Partid (cam ăsta era mecanismul), şi lucrurile au început să mişte. În tot acest timp, Tata a fost expus în capela clinicilor. Cred că a fost destulă lume să-l vadă. Discret, nu mulţi, în acelaşi timp. Evident că au fost şi «observatori».

Ceremonia de doliu a avut loc la «Casa Universitarilor». Au fost cîţiva vorbitori. Venise şi soţul meu de la Bucureşti, dar numai pentru întrunirea de doliu de la Cluj (atunci nu participa la ceremonii religioase, mai târziu a mai renunţat la aceste «principii»). Cred că acest lucru m-a durut atunci, chiar dacă l-am acceptat. Daicoviciu era teribil de emoţionat. În rest, cum e în asemenea momente, nu-mi amintesc detalii.

Universitatea a pus la dispoziţie un camion pentru transportul sicriului la Lancrăm. Cu acest camion a plecat Sandu Bologa, Ioan Alexandru (student) şi alţii. Pe mine m-a dus Oliviu Gherman cu maşina lui, şi pe alţi prieteni. Era o superbă zi de primăvară. Ştiu că, prin calmul lui, Oliviu mi-a transmis şi mie o stare de linişte şi împăcare. Ciudat, a fost mereu alături de mine, în zile grele.

Şi la Lancrăm, în 9 mai 1961 (ziua lui de naştere) tot satul îşi aştepta fiul, pe şosea, la intrarea în sat. A venit multă lume, şi din alte localităţi. În turnul Bisericii stătea la pândă un securist. Localnicii ştiu cine este, eu nu am vrut să ştiu niciodată.

Despre rest nu mai am amintiri. Ştiu că, după aceea, noi tinerii, prietenii, ne-am dus în grădina din spatele casei în care s-a născut Blaga şi am stat acolo de vorbă până spre seară. Cei din generaţia părinţilor şi «muzele» au mîncat, precum e obiceiul. Aşa mi-a povestit Mama, mai tîrziu, cu puţină ironie.

 

(Din vol.: Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga, Editura Biblioteca Apostrof, 2004)

 

Cornelia Blaga către familia Băncilă

 

Cluj, 27 decembrie 1962

 

Scumpă Doamnă şi domnule Băncilă,

A trecut aproape un an de cînd nu mai ştim unii de alţii. Dar ce puteam eu răspunde rîndurilor d-voastră îndurerate, cînd de acolo – unde El ne aşteaptă ca un nou Vergiliu – nu mai este întoarcere?

Să vă spun că am mai pus peste mormîntul său o lespede şi încă o piatră, cari despart şi mai crunt lumea lui de lumea noastră?

Privind aceste chipuri din cimitirul vechi şi părăsit al Lancrămului, poate veţi avea mîngîierea că el este acum mai aproape de străbunii lui. Îmi vin în minte versurile citate pe ultimele pagini ale cărţii mele de căpătîi:

 

«Închis în cercul aceleiaşi vetre

Fac schimb de taine cu strămoşii,

Norodul spălat de ape sub pietre…»

 

A d-voastră, cu afecţiunea dintotdeauna,

Cornelia Blaga

 

(Din vol.: Vasile Băncilă – Lucian Blaga, Corespondenţă, ediţie îngrijită de Dora Mezdrea, Muzeul Literaturii Române, Editura Istros. Muzeul Brăilei, 2001)

 

 

Cornelia Blaga către Viorica Z. Marinca

[Vedere din Bucureşti;
data poştei: 01.6.1966; epistolă inedită;
arhivă Marta Petreu]

 

Doamnei Viorica Dr. E. Marinca
/str. Armata Roşie 46/ Cluj

 

Dragă Doamnă Marinca,

Sunt de vreo zece zile în capitală, dar cu gîndul mai mult departe, peste munţi…

Peste vreo zece zile voi fi cu nepoţelul în Cluj şi sper să te întîlnesc…

Cu drag,

 

 

Cornelia Blaga către Viorica Z. Marinca

 

[Carte poştală; epistolă inedită;
arhivă Marta Petreu]

 

Doamnei Viorica Marinca
/Bul. Lenin / 102 /Cluj

 

[Expeditor:] Cornelia Blaga / Cluj/
Clinica Interne I/ cam. 12 bis

Cluj, 23 ian. 1969

 

Draga Doamnă Marinca,

Cu întîrziere răspund amabilei Dtale urări de sănătate, sper să se realizeze întocmai, deşi afecţiunea – cum ştii – e capricioasă şi nu se prea grăbeşte să mă părăsească. Totuşi peste vreo 2-3 săptămîni sper să fiu acasă şi să mă bucur de-o întîlnire cu Dta… În singurătatea mea Te asociez în gînd cu rozele cari se împletesc în jurul unui mormînt…

 

Cornelia Blaga către Viorica Z. Marinca

 

[Scrisoare cu plic, trimisă prin curier; epistolă inedită; arhivă Marta Petreu]

 

[Pe plic.]

Stim. Doamne/ Dr. Marinca Viorica/ B-dul Lenin No. 102/ Cluj

 

Cluj. 16 IV 1973

Dragă Doamnă Marinca,

Am încercat să vorbesc la telefon cu Dta, însă nu am reuşit şi din acest motiv scriu cîteva rînduri prin care te rog următoarele:

Întrucît la mormîntul lui Lucian s-a uscat un trandafir roz dintre aceia pe care i-ai dus Dta, acum am ocazie – azi – să trimit la Lancrăm, te rog să-mi comunici de unde aş putea procura un trandafir la fel şi cum se numeşte trandafirul. Răspunde-mi te rog în scris prin persoana care aduce această scrisoare sau, în cazul că nu vei fi acasă, te rog să telefonezi, telef. 72917, ca să pot procura trandafirul şi să-l şi trimit la persoana care pleacă la Lancrăm, pînă la ora 18,30 azi.

Mulţumesc şi scuză te rog pentru deranj.

Cornelia Blaga

 

 

Reconstituire, transcriere, note de Marta Petreu

 

^[1]   Documentul provine din arhiva medicului Dr. Eugen Marinca, cunoscut al lui Lucian Blaga, şi mi-a fost înmînat personal în anul 1995, cînd distinsul medic şi soţia sa, dna Viorica Z. Marinca, mi-au făcut o vizită la redacţie, în sediul apostrofic de pe Iaşilor 14. Am mai publicat acest document, inclusiv în facsimil, împreună cu comentariul doctorului Marinca.

 

^[2]   Acad. Prof. Dr. A. Rădulescu, ortoped, venise pentru acest consult de la Bucureşti.

 

^[3]   Acad. Prof. Dr. Aurel Moga, şeful Clinicii Medicale I din Cluj, unde a fost internat Blaga.

 

^[4]   Prof. dr. Fazekas Ioan, şeful Clinicii de Ortopedie din Cluj.

 

^[5]   Conf. Dr. Susan Bartolomeu, specialist ortoped, venise pentru consult de la Bucureşti.