Leo Butnaru
Umbrelă neagră, cărămidă roşie
La Moscova plouă. M-am retras
sub zidul Kremlinului – umbrela neagră
chiar mi se atinge de cărămida roşie.
Dar
acest negru şi roşu nu duce cu gândul la Stendhal
ci la alt gând: că în URSS
păpuşarii manipulau marionetele trăgând
fire de sârmă ghimpată.
…Numai că s-o lăsăm baltă
cu politica şi statele moarte…
De sub zidul Kremlinului
de cărămida roşie a căruia se atinge umbrela mea neagră
made in Japan
privesc cum dincolo de autostrada cheiului
ploaia învolbură râul Moscova. Cum ar veni
apa însetată bea apă.
Astfel
poezia mă cam salvează de politica sâcâitoare
totdeauna sălcie…
Antifrază sud-nord
Бог сотворил сперва Россию (Н. Гуров).*
„…şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric” (Facerea, 1/4).
…Chiar dacă mahărul din Kremlin se grozăveşte cu cifrul
posibilei declanşări a agresiunii atomice
vrei nu vrei
din oficiu cazul duce oarecum spre ospiciu
dar şi spre alegorie
spre mitologie:
mahărul deţine cheia
de la Cutia Pandorei…
Dar chiar
şi în astfel de context bizar
şi eu sunt printre cei ce pot cădea de acord că
la Geneză
Dumnezeu a adus prima pe lume Rusia
(poate că de probă…)
numai că în graba facerii
şi a altor trebi
Creatorul a uitat
să despartă întunericul de ea…
________
*Mai întâi Dumnezeu a creat Rusia (N. Gurov) (rus.).