Cînd lucrăm această ediţie a revistei Apostrof, numărul celor care au fost contaminaţi cu viroza Covid 19 a atins, în lume, 35 536 634; numărul celor care au murit, în lume, este de 1 044 949.
În România, numărul celor îmbolnăviţi a ajuns la 139 612, iar cel al morţilor, 5 121. Zilnic, se îmbolnăvesc peste 2000 de oameni. La emisiunile de ştiri, medicii spun acelaşi şi acelaşi lucru, mască, mîini spălate, distanţare socială. Atenţie, poate apărea o criză de medicamente la care boala răspunde, mai spun ei la ştirile de seară. Căci, după ce preşedintele S.U.A. a fost tratat cu anume medicamente, e normal să apară şi criza acestora, căci, fabricate în Statele Unite, de-aici înainte vor fi date prioritar populaţiei de-acolo. Lupta pentru existenţă îşi arată faţa.
La noi, nu pare că populaţia ar pricepe despre ce e vorba. Cetăţenii români mizează tot pe moaşte, nu pe mască, iar Biserica ortodoxă n-ar fi ortodoxă dacă n-ar profita de situaţie, strigînd în gura mare că, dacă nu-i voie în pelerinaje la Sfînta Paraschiva, înseamnă că a fost limitată libertatea religioasă a românilor. Care, pesemne, primează în faţa vieţii. De la începutul pandemiei şi pînă acuma am auzit multe minuni, spuse ba de avocatul poporului, ba de purtătorul de cuvînt al bisericii ortodoxe, ba de mai ştiu eu care oameni politici. În numele democraţiei, au fost enunţate cele mai uriaşe tîmpenii, şi pentru fiecare s-au găsit nu destui, ci prea mulţi să le creadă: toate, contra conduitei preventive în condiţiile actualei pandemii. Dar poate nu-s tîmpenii, ci crasă indiferenţă faţă de viaţa altora. Cinism.
Se pare că sîntem, ca naţiune, într-adevăr mioritici, nu ne temem de moartea prin COVID-19, dar ne temem că ne sufocăm dacă ne punem masca şi pe nas, nu numai la grumaz, ca salbă. Şi asta, cînd ştim aşa de bine că sistemul medical românesc, foarte înapoiat în 1990, la schimbarea de regim, a fost de-atunci şi pînă acuma subfinanţat, adică subdotat şi cu un număr prea mic de cadre medicale. (P.)