Hans Bergel – 95

Hans Bergel şi-a sărbătorit în luna iulie cea de-a 95-a aniversare. Cu acest prilej, ziarul Siebenbürgische Zeitung din München a publicat în ediţia sa din 25 mai un articol consacrat evenimentului, în care consemnează apariţia la Cluj-Napoca, sub auspiciile editurii Ecou transilvan, a unui volum omagial despre viaţa şi opera sărbătoritului, intitulat Arcadă germano-română. Scriitorul Hans Bergel. Cel care a gândit şi realizat această lucrare, Gheorghe Muşat este muzician, membru fondator (1955) al Orchestrei Filarmonicii „Transilvania“ din Cluj, prieten apropiat al dirijorului Erich Bergel, fratele lui Hans Bergel, stins din viaţă în 1998.
În cercurile saşilor transilvăneni, Hans Bergel nu mai are nevoie de nicio prezentare. Opera (mai mult de 50 de cărţi) şi prestigiul său sunt bine cunoscute, datele-cheie ale biografiei – cel puţin la fel de palpitante ca şi cele ale personajelor sale – fiind familiare multor cititori.
În prefaţa semnată de Wilfried Schreiber, scriitorul aniversat este prezentat drept „autor european de o forţă narativă ieşită din comun“, „om interesant, preţuit, dar şi incomod şi controversat, înainte de toate ca simbol al voinţei şi al verticalităţii sale.“
Cartea este bogată în informaţii şi reuneşte fragmente din viaţa scriitorului – excluderea din şcoală din cauza poziţiei anti-fasciste, ataşamentul faţă de opoziţia anticomunistă din România, activitatea ca sportiv de performanţă, redactor cultural, violoncelist, precum şi activitatea publicistică desfăşurată în Germania sub semnul drepturilor omului. Aceste secvenţe sunt puse în lumină în contextul istorico-politic al anilor ’50-’60 (procesul scriitorilor din 1959, cele trei perioade de detenţie ale lui Bergel în închisorile comuniste). Alte capitole sunt consacrate unor teme importante ale operei bergeliene şi cuprind extrase din lucrările sale în traducere românească (cinci poezii, un capitol din „Întoarcerea lupilor“, precum şi textele „Dunia, stăpâna“ şi „Prinţul negru“), referinţe critice (o amplă recenzie de Adrian Lesenciuc din 2017), interviuri ale scriitorului, precum şi corespondenţa sa cu Ana Blandiana şi Gheorghe Muşat.
Hans Bergel însuşi ia cuvântul în carte, pentru a explica influenţele culturii româneşti asupra operei sale literare şi prezenţa aspectelor româneşti în cărţile sale nu ca decor, ci ca o parte componentă intrinsecă. El scrie despre caracterul firesc al întâlnirilor interumane şi culturale germano-române în secolul al XX-lea, în pofida frecventelor scindări politice, ca şi despre „rădăcinile europene“ ale ambelor culturi. „De cealaltă parte a limbii naţionale a fiecăruia dintre noi – spune Bergel – vorbim limba maternă europeană a unei simţiri spirituale comune“. În alocuţiunea cu ocazia conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti din anul 2000, de asemenea reprodusă în carte, se referă la „dubla sa apartenenţă culturală“ şi constată că nu poate exista o poezie specific „românească“ sau „germană“, ci doar o „poezie europeană, care este reuşită sau nereuşită, inspirată sau neinspirată“.
Ziarul bavarez încheie articolul consacrat culegerii omagiale de texte, alcătuită de Gheorghe Muşat, apreciind-o ca o binevenită punte între cele două culturi. (R.C.)