ALTE TIMPURI, ALTĂ MODĂ…

Pe vremuri, universitatea era compatibilă cu literatura; nu mă refer la literatura-obiect-de-studiu, ci la literatura vie, abia creată sau în curs de creaţie. În ianuarie 1942, de pildă, Universitatea Regele Ferdinand i din Cluj în refugiu la Sibiu a înfiinţat, în prezenţa rectorului – acesta era profesorul Iuliu Haţieganu, medic internist cunoscut – şi a şi mai cunoscutului Lucian Blaga, din 1938 profesor al universităţii – Cercul Studenţesc Octavian Goga. Universitatea se mîndrea cu acest cerc, ca dovadă, în 7-8 februarie 1942, cînd a fost vizitată de Ion Petrovici, ministrul Culturii Naţionale şi al Cultelor, gazdele l-au dus pe ministrul-filosof la o şedinţă festivă de Cerc, la care au citit poeme trei studenţi, ne spune Anuarul universităţii: I. Negoiţescu, Ion Oana şi Romeo Dăscălescu; poeţii au fost prezentaţi de „Dl student Radu Stanca, vice-preşedintele cercului“. Preşedintele Cercului „Octavian Goga“ era însuşi Blaga. Ca dovadă a importanţei şi legitimităţii poeziei în universitate, toate datele astea au fost înregistrate în Anuarul universităţii. Se vede că pe vremea aceea, a face literatură în universitate era la fel de îndreptăţit şi onorant ca a face ştiinţă, cunoaştere. Tot aşa, Universitatea se mîndrea cu premiile literare ale lui Blaga. Poeţii, scriitorii în general, nu ajunseseră încă să fie socotiţi cu totul ciumaţi sau ciudaţi, se bucurau de recunoaştere – cam aşa cum se-ntîmplă astăzi în colegiile şi universităţile americane, după cîte ştiu eu… De, lumea era înainte de criteriile de „ştiinţificitate“, de punctajele isi şi aşa mai departe. (A.)