RADU MÂRZA

1. Chiar dacă sună clişeist, în decembrie 1989 s-a câştigat libertatea şi demnitatea – a indivizilor şi a societăţii pe ansamblu (cel puţin aşa îmi place să cred). Desigur, se poate discuta mult pe marginea conceptelor de libertate şi demnitate – în ce măsură se aplică ele în România de după 1989… dar consider că ele sunt marile câştiguri ale lui decembrie 1989. Restul câştigurilor (şi au fost multe!) decurg din acestea două: libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului, responsabilitatea socială şi civică, o viaţă mai uşoară, o bunăstare materială…

2. Aceasta este o întrebare foarte grea… La prima vedere, există câteva realizări (în sens pozitiv) pe care regimul comunist le-a făcut în România: electrificarea, dezvoltarea infrastructurii (mai ales a celei rutiere şi feroviare), dezvoltarea învăţământului, accesul la sănătate, dezvoltarea industriei şi a agriculturii.

Am enunţat câteva realizări foarte generale, dar imediat trebuie să ne întrebăm: cât de necesare au fost?, care a fost viabilitatea lor pe termen lung?, cu ce costuri (sociale, inclusiv de vieţi omeneşti) s-au făcut? Aceste realizări nu ar fi fost făcute şi dacă în România, după 1944, s-ar fi instaurat un alt regim (democratic)? Fiecare enunţ şi fiecare întrebare din cele de mai sus pot fi dezvoltate, dar ar rezulta dizertaţii întregi… Voi oferi totuşi două exemple, unul negativ, altul pozitiv.

Construirea Transfăgărăşanului: a fost o uriaşă operă de infrastructură, la acea vreme importantă din punct de vedere strategic (oare?), dar azi complet inutilă şi lipsită de viabilitate. În plus, au fost implicaţi mii şi mii de muncitori (mulţi soldaţi în termen), care au muncit în condiţii foarte grele, câteva sute murind în timpul lucrărilor. Singurul merit al acestei lucrări de infrastructură este caracterul spectaculos şi traversarea unui peisaj natural frumos.

Pe de altă parte, accesul populaţiei la educaţie şi la sănătate sunt realizări ale regimului comunist care, cel puţin la prima vedere, nu pot fi contestate…

3. Având în vedere primele două întrebări, sunt tentat să caut răspunsul, măcar parţial, înainte de 1989. Condiţiile de trai precare ale unei bune părţi a populaţiei de astăzi a României sunt rezultatul unor factori din prezent, dar şi a unora mai adânci, din trecut. În prezent, există în mod evident un decalaj între oferta de produse de toate felurile (de la case şi maşini de lux, la cărţi şi alimente de bază) de o bogăţie şi o varietate greu de închipuit cu 30 de ani în urmă, respectiv posibilităţile financiare ale multor români. Dar aceste posibilităţi financiare nu sunt rezultatul exclusiv al politicilor salariale (al salariilor pe care românii le primesc, indiferent că lucrează în instituţii de stat sau private), ci şi a unei culturi (sau a unei lipse de cultură), care este o acumulare în timp. O problemă generală în societatea românească este raportarea prea… puţin serioasă la muncă, dar şi lipsa unei culturi financiare solide (ideea de economisire, de gestionare eficientă a bugetului propriu); un rezultat al acestor doi factori este şi… lipsa banilor sau faptul că oamenii dispun de mai puţini bani decât ar putea dispune în mod normal.

O întrebare care merită pusă este dacă înainte de 1989 oamenii trăiau mai bine? Răspunsul pe care mulţi îl dau este pozitiv. Oamenii nu trăiau mai bine, dar tendinţa naturală a omului este să idealizeze trecutul şi să-şi amintească selectiv mai ales copilăria şi tinereţea. Oamenii nu trăiau mai bine din punct de vedere strict material şi nici din alte puncte de vedere. Viaţa lor era condiţionată şi restricţionată la fiecare pas de regim şi de organele lui de supraveghere: era interzis accesul la o minimă informare corectă, societatea era ruptă de tendinţele culturale, de idei tehnologice ale Occidentului, lipsea libertatea cuvântului şi a opiniei, erau interzise cărţi, filme, posturi de radio şi mai ales tv, era blocată libertatea de a călători.

Pe de altă parte, se spune – acesta este un mit urban – că oamenii aveau bani mai mulţi, dar nu aveau ce cumpăra cu ei. Da, unii oameni aveau bani mai mulţi! Iar dacă aveai bani şi dispuneai de o minimă cultură financiară (vezi mai sus), aveai ce cumpăra cu ei, dar nu produse alimentare şi alte bunuri de consum. Mă refer la forme de investiţie care se puteau practica şi înainte de 1989.

Cele de mai sus s-au referit, în principal, la vremurile de dinainte de 1989, dar fenomenele sociale, economice şi culturale ţin de durata lungă…