În mâna mea bătrână
Mâna ta dragă o ţin,
Ochii mei, străjeri bătrâni,
Îţi păzesc ochii blajini.
În plină urgie, eu,
Sălbatic vechi, îngrozit
Rău, am ajuns la tine
Şi-aştept cu tine unit.
În mâna mea bătrână
Mâna ta dragă o ţin,
Ochii mei, străjeri bătrâni,
Îţi păzesc ochii blajini.
Pentru ce, şi până când
Mă mai ai, nu-ntrezăresc, nu intuiesc,
Dar mâna ta e-n a mea
Şi ochii dragi ţi-i păzesc.
1918
La unirea Vieţii cu Moartea
– Până acolo puţini răzbat,
Doar masculii prea mâhniţi răzbat – ,
Doarme-n ceaţă al sărutului
Tăinuit palat.
În mii de săli femei, câte una,
Frumoase, de vigoare pline,
Fierbinţi, aşteaptă în suspine
Şi-un clopot de-alarmă în clocot
E inima-n tine.
Uşi după uşi deschizi pe furiş,
Peste tot e femeie şi pat,
Parfum, văpăi de dorinţă şi pat,
Labirint de vis, şi dai mereu
De-un Nu răspicat.
Acolo te vei zbate în veci,
Înfrigurat, tânjind după sărut,
Cu flori de gheaţă, fără sărut,
Şi peste pletele-ţi negre Toamna
Îşi va cerne bruma crunt.
1907
Traducere de
Incze Katalin