Da, îmi place foarte mult să citesc jurnale. În special jurnalele scriitorilor. Cred că primul jurnal pe care l-am citit a fost cel al lui Jules Renard. Revin la el frecvent, aşa cum revin la jurnalele lui Kafka, Pavese, Tolstoi, Radu Petrescu sau la cel al lui Tennessee Williams, Memoriile unui bătrân crocodil. Cel mai recent jurnal pe care l-am citit e cel scris de Radu Vancu, Zodia Cancerului. Şi mi-e dor să recitesc jurnalul lui Ion D. Sîrbu.
Le citesc din pură curiozitate, în primul rând, apoi în speranţa că mă vor ajuta să scriu mai bine şi să citesc mai atent. Nu cred că trebuie să existe nu ştiu ce motive puternice pentru a scrie jurnal. Cred că simpla încercare de a fixa nişte amintiri mai recente sau mai îndepărtate e suficientă pentru a scrie jurnal. Şi tocmai asta face din orice jurnal o ficţiune. Una mai minimalistă, să zicem, dar o ficţiune.
Scriu, dar cu mari intermitenţe. Nimic special, poate în afară de Caietul Coman, un jurnal scris în 2005, în Spania.