a27

Florea Firan

1. Citesc jurnalele unor scriitori importanţi în speranţa că descopăr aspecte noi privind viaţa şi opera acestora. Mi-au fost de folos jurnalele semnate de I. D. Sîrbu (Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, vol. i-ii) pe care le-am şi reeditat la Scrisul Românesc, iar în prefaţă subliniam că dincolo de momente autobiografice cuprind microeseuri numite de scriitor „exerciţii de luciditate“ şi care au schimbat viziunea asupra operei sale; Marin Sorescu (Romanul călătoriilor. Jurnal inedit din care am publicat 4 volume)…

2. Urmăresc. în primul rând, unele afirmaţii/consideraţii ale autorilor despre opera lor, unele opinii privind momentul literar în care se afirmă. Cu siguranţă, momentul cel mai potrivit pentru a scrie jurnale ar fi la vârsta senectuţii, dacă se şi ajunge. Îmi displac jurnalele cu însemnări cotidiene minore (m-am întâlnit cu x şi am băut o cafea…).

3. Consemnez, de ani de zile, într-un jurnal momente, evenimente… la care sunt martor, nu ştiu dacă îl voi şi publica…